În Texas, tatăl şi fiul stau de vorbă:
– Tăticule, de ziua mea îmi cumperi un pistol adevărat?
– Ţi-am spus de atâtea ori că nu-ţi permit să umbli cu pistoale adevărate! Cine hotăraşte în casa asta?
– Tu hotărăşti, tati! Dar dacă aş avea un pistol adevărat…


Doi studenţi mergeau pe stradă.
La un moment dat unul îl întreabă pe celălalt:
– Ştii care e diferenţa dintre un poliţai şi un măgar?
– Nu! răspunde al doilea.
În spatele lor la un metru stătea un poliţai care a auzit şi s-a repezit spre primul student înfigând mâna în gulerul lui:
– Care mă, care!? Zi, că te sparg!
– Niciuna, zice studentul.
– Aşa mă, altădată ai grijă ce zici!


După participarea la Campionatul mondial din SUA, Hagi şi Gică Popescu fiind celebri, erau asaltaţi mereu de presă cu întrebările lor plictisitoare.
Într-o zi, lui Gică Popescu îi vine o idee:
– Hagi, hai să ne deghizăm să nu ne mai recunoască lumea!
Hagi se gândeşte şi se deghizează într-un poştaş.
Cum iese pe stradă întâlneşte o babă care îi zice:
– Hagi, Hagi! Vino la mine!
Hagi, disperat, se întoarce acasă şi se deghizează într-un cerşetor.
Aceeaşi babă îi zice:
– Hagi!… Hagi!
Se întoarce iar Hagi acasă, îşi pune lentile de contact, îşi face părul lung, plus nişte ochelari de soare.
Baba iar îi iese în faţă:
– Gică Hagi!
Exasperat, Hagi se duce la ea:
– Cine eşti tu, babă, cine eşti de mă cunoşti oricum m-aş deghiza?!
– Sunt eu, Gică Popescu!


Mare tragedie. După un cumplit accident de autocar întreaga echipă de fotbal a României ajunge în fața porții Raiului.
-Doamne, zise Sfântul Petru, eu zic să-i primim pe toți!
-Eu cred că glumești, i-am auzit mereu înjurând.
-Au înjurat Doamne, dar nu au bătut pe nimeni.


Eram la facultate, deja începuse ora de vreo 15 minute când intră o colegă de clasă, un pic ciufulită, cu ochii semiînchiși și un mers nu prea sigur… se vedea că avusese o noapte furtunoasă, săraca.
Desigur, profesorul indignat de o asemenea apariție, apropo, era destul de dur și avea în jur de 40 de ani, i se adresează:
– Domnișoară, de ce ai întârziat?
Și, în loc de bine cunoscutele răspunsuri „Mă scuzați am venit de la țară” sau „Mi-a murit bunica” ori alt răspuns banal folosit de studenți, ea, îl țintuiește cu o privire puțin tulbură, zâmbește dulce și trântește:
– Dragule, de ce nu m-ai trezit și pe mine când ai plecat?


Intră un student la examen şi fără discuţii pune pe masă o sticlă de whisky.
Examinatorul priveşte şi spune:
– Satisfăcător.
Studentul mai scoate o cutie de
ciocolată.
Examinatorul:
– Bine. Studentul pune deasupra şi un stilou aurit, de firmă.
Examinatorul:
– Excelent, după care pune nota în catalog.
Studentul strânge totul de pe masă şi spune:
– Acum vă rog să mă scuzaţi dar mai am de dat examen şi la fizică.


La un medic stomatolog vine o babă surdă să-și aranjeze dinții.
După ce o consultă, medicul îi spune:
– Îmi pare rău, mamaie, dar trebuie să vă pun o placă.
– Nu-i nimic, maică. Dar să fie cu Benone
Sinulescu, dacă ai!


Ce ar spune Doctor House dacă ar lucra într-un spital românesc:
– Am primit azi ceva ce se numeşte salariu. Arată ciudat şi e foarte mic.
– Oamenii de aici sunt aşa amărâţi că nici măcar eu nu mai pot fi sarcastic.
– Există perfecţiune şi în spitalele româneşti: doctoriţele şi asistentele tinere; n-ai cum să nu le observi!
– Sunt pe aici câte unii care bat câmpii. Se numesc manageri de spital.
– Medicii români sunt masochişti. Cel ce le provoacă “plăcerea” este aşa-numitul Minister al Sănătăţii Publice.
– Credeam că sunt cel mai nefericit medic. Românii mă depăşesc însă.
– Pacienţii? Aşi în diagnosticare şi tratament!
– Unii naivi cred că sistemul ăsta poate fi îndreptat.
– Dacă faci o “minune” toată lumea te adoră. Dacă doar îţi faci treaba, nu te lasă nici să respiri!


La un cunoscut practician, vine o doamnă tânără și nostimă, care expune medicului răul de care suferă.
Doctorul, pentru a-și da seama de boala doamnei, îi spune să se dezbrace pentru a o examina.
– Mă jenez, Doctore, să mă dezbrac în fața dumitale…
– Poftiți după paravanul pe care-l vedeți și dezbrăcați-vă fără a vă jena.
Pacienta trece după paravan și începe a se dezbrăca.
Când fu gata, scoate capul și mirată:
– Doctore, dar dumneata nu te dezbraci?


Un inginer sta pe un pod şi arunca cărămizi în apă.
Se apropie altul şi îl întreabă:
– De ce arunci cărămizi în apă?
Acela răspunde:
– Încerc să înţeleg…
– Ce să înţelegi?
– De ce o cărămidă pătrată, face cercurile în apă… rotunde?


Doi copii stau de vorbă.
Primul spune cu mândrie:
– Tatăl meu e inginer. El face nave spaţiale! Al tău ce face?
– Ce zice mama!


Trei ingineri, un japonez, un american şi un român, la o licitaţie pentru construirea unui pod.
Japonezul: – Dom`le, noi pornim construcţia de pe ambele maluri în acelaşi timp. În felul ăsta câştigăm timp şi întâlnirea o facem cu ajutorul GPS-ului, cu eroare de centimetri.
Americanul: – Noi pornim construcţia de pe ambele maluri în acelaşi timp. În felul ăsta câştigăm timp şi întâlnirea o facem cu ajutorul LASER-ului, cu eroare de câţiva milimetri.
Românul: – Noi pornim construcţia de pe ambele maluri în acelaşi timp.
– Păi şi? Spune comisia. Cum vă întâlniţi la mijloc?
– Păi dacă ne întâlnim bine. Dacă nu, o să aveţi două poduri.


Două mame stau de vorbă:
– Copilul meu nu plânge niciodată noaptea, atunci când începe să plângă, eu îi cânt un cântecel de leagăn şi adoarme instant!
– Şi eu îi cântam la al meu, doar că vecinii mi-au zis că decât să îi cânt eu mai bine să îl las pe el să plângă!


Să îi înţelegem pe ingineri

Actul Unu
Doi studenţi la inginerie mergeau prin campus când unul dintre ei spune:
– De unde ai bicicleta asta superbă?
Al doilea răspunde:
– Să vezi, ieri mergeam pe aici gândindu-mă la referatele mele, când a apărut în faţa mea o femeie foarte frumoasă pe această bicicletă. Şi-a scos toate hainele şi mi-a spus: „Ia de la mine orice pofteşti”.
Celălalt dă din cap înţelegător şi zice:
– Ai făcut o alegere bună… Hainele ei probabil nu ţi se potriveau!
Actul Doi
Un arhitect, un artist şi un inginer discutau despre cu cine e mai bine să îţi petreci timpul, cu nevasta sau cu amanta.
Arhitectul a zis că preferă să fie cu nevasta, aşa putea construi fundaţia la o relaţie veşnică.
Artistul a spus că preferă să fie cu amanta. În ea găsea mai multă pasiune şi mister.
Inginerul a spus că preferă să le aibă pe amândouă.
– Amândouă?! au întrebat ceilalţi.
– Da. Dacă ai o nevastă şi o amantă, fiecare se va gândi că eşti cu cealaltă şi atunci poţi să stai la serviciu să-ţi termini treaba pe ziua următoare.
Actul Trei
– Optimistul: paharul e pe jumătate plin.
– Pesimistul: paharul e pe jumătate gol.
– Inginerul: paharul are dublu din capacitatea necesară.


Un tip intră într-un local şi îi spune chelneriţei:
– Vreau un sandviş cu o felie de pâine albă, una de pâine neagră şi una de pâine integrală, prăjite mediu. Pune şunca şi brânza pe stratul de jos, puiul, frunza de lăptucă şi roşia pe stratul de sus. Pune maioneza pe fiecare strat. Taie cojile şi taie-l în patru, cu câte o felie de murătură pe fiecare şi o scobitoare care să ţină la un loc fiecare sfert. Ai înţeles?
– S-a făcut, zise chelneriţa.
Apoi strigă spre bucătărie:
– Un sandviş pentru un arhitect. Aduc şi planurile imediat.


Mesagerii Domnului

Dumnezeu se hotărăşte să distrugă Pământul. După ce s-a hotărât el, a chemat la El pe cei mai importanţi trei oameni: Clinton, Elţân, şi… Bill Gates.
După ce au ajuns toţi la Dumnezeu, acesta le zice:
– Eu m-am hotărât să distrug Pământul. Voi trebuie să vă duceţi pa Pământ şi să le ziceţi celorlalţi oameni.
Zis şi făcut.
Clinton în faţa naţiunii:
– Am două veşti, una bună alta proastă. Prima: Contrar celor ştiute de noi Dumnezeu există. A doua: El vrea să distrugă Pământul.
Elţân la fel.
Bill Gates la întrunirea cu acţionarii:
– Am două veşti, una bună alta şi mai bună. Vestea bună: Contrar celor ştiute de noi Dumnezeu există. Vestea şi mai bună este că nu mai trebuie să reparăm Windows-ul pentru că vrea să distrugă Pământul…


Traversând o stradă, un ardelean este izbit de o maşină, dar nu păţeşte nimic.
Totuşi, şoferul îi pune câteva monede în mână ca să împace lucrurile.
Încântat, ardeleanul i se adresează:
– Veniţi des pe aici, domnule?


Tatăl este chemat la şcoală:
– Fiul dumneavoastră a desenat pe bancă o muscă, foarte reală, şi mi-am zdrobit pumnul încercând să o omor.
– Ha! Să mă fi văzut pe mine, când am intrat în baie şi văzând în cadă un crocodil pictat, de frică, am ieşit printr-o uşă pictată…