Leon CHIRILADe exact doi ani, asistam la o neobosita concurenta – desi mai bine-ar fi numita disputa – intre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu. Ambii au ajuns sa conduca tara in acelasi timp si, pentru ca-i stiam nedespartiti si uniti in cugete si simtiri, ne-am asteptat sa-i vedem conlucrand, umar la umar, pentru a-si indeplini promisiunile din campania electorala. Nu a fost, insa, sa fie asa deoarece, imediat dupa constituirea guvernului, presedintelui i-a incoltit ideea alegerilor anticipate si, pentru aceasta, a vrut sa-l sacrifice pe Tariceanu. Din acel moment, intre cei doi nu au fost decat tensiune care, privind acum in urma, e usor de observat ca nu a adus nimic bun pentru tara. Presedintele Basescu a insistat, de mai multe ori, ca premierul sa demisioneze si tot de atatea ori a fost refuzat, refuzul lui Tariceanu ridicand, la cote si mai inalte, ceea ce se putea numi, de-acum, disputa dintre cei doi. Au fost, astfel, lansate tot felul de sageti dinspre Cotroceni spre Palatul Victoria care tinteau de la „cercurile de interese” din jurul premierului, pana la mai recenta „plimbare” a privatizarilor de la o institutie la alta. In tot acest timp, vrand, nevrand, presedintele si-a demonstrat dorinta arzatoare de a-si fauri un partid mare si puternic, de a fi in centrul tuturor lucrurilor din asta tara, iar pe deasupra, de a fi si un lider regional. Toate acestea au contribuit la indepartarea si mai mare dintre cei doi si, in multe perioade, chiar la disparitia oricarei punti de legatura intre ei.
Aproape ne obisnuiseram cu imaginea aceasta… contondenta dintre presedinte si premier, si iata a venit ziua participarii comune a primilor demnitari ai tarii la Bruxelles, la manifestarile specifice apropiatei noastre integrari in Uniunea Europeana. Noroc cu protocolul care a facut sa plece fiecare cu propriul avion, astfel incat, Doamne fereste, de o prabusire, sa nu ramana tara fara amandoi ! Si nici acolo, macar de ochii lumii, n-au prea incetat sa-si manifeste aversiunile unul fata de celalalt, dovada fiind o contra pe care Basescu i-a aplicat-o, in direct, lui Tariceanu, in cadrul discursurilor tinute in plenul Consiliului Europei la care au fost invitati. Cat au iesit insa in fata lumii, Basescu si Tariceanu au facut un gest comun, alipind impreuna harta Romaniei la marea harta a continentului european. De asemenea, tot impreuna, au ridicat steagul patriei lor in fata oficialitatilor europene si a multimii de romani prezenti la ceremoniile organizate, la Bruxelles, in avanpremiera aderarii tarii noastre la UE. Ce i-a determinat sa lase deoparte, sa uite pentru moment discordia ce s-a cuibarit intre ei ? Nimeni nu stie si poate nu va afla niciodata. Dar un singur aspect merita sa-l luam in seama: materialul din care era facuta harta Romaniei. Mai marii Europei au recurs la…turta dulce pentru a contura maretia batranului continent si, poate, la gandul ca mai sunt si lucruri dulci, pe lumea aceasta, cei doi au catadicsit sa se alature, totusi, pentru un interes major al tarii. Iar Traian Basescu n-a pierdut prilejul si „a plans cu lacrimi”, iar vocea i-a fost „gatuita de emotie”! Sa fi fost, oare, o reeditare a „scenei” despartirii de Theodor Stolojan cand acesta declara ca renunta la politica, sau, intr-adevar, a fost efectul martipanului asupra demnitarilor?
