Elevii Colegiului Mihail Cantacuzino si-au serbat majoratul
Sub cupola Cazinoului, elevii claselor a douasprezecea ale Colegiului National Mihail Cantacuzino din Sinaia si-au serbat, joi seara, majoratul. Alaturi de elevi, cateva zeci de persoane s-au prezentat la Cazinou pentru a asista la aceasta petrecere: mame si tati, frati, bunici, profesori, consilieri locali si primar. Imbracati direct in haine de bal sau venind cu tinutele in cateva sacose, si schimbandu-se la vestiare, cei 150 de adolescenti au asteptat indelung pana sa inceapa defilarea in „Sala Oglinzilor”. Zambete si invidie din partea mamelor, interes disimulat din partea tatilor, batiste cocolosite si ochelari spoiti de lacrimi, din partea bunicilor, uimire experimentata din partea profesorilor, reverii din partea fratilor, care isi faceau tot timpul de lucru printre sarbatoriti, parodiindu-i si retusandu-le costumatiile.
Fiica si mama, la pachet
„Pup-o mai intai pe ma-sa!”, se adresa o doamna inalta, imbracata intr-o tinuta de seara, unui adolescent pistruiat, care se repezise sa tocaie obrajii mult mai fragezi si mai elastici ai unei domnisoare cu o rochie verde plina de sclipici. Adolescentul s-a intimidat si s-a conformat, infundandu-si buzele in stratul gros de fard pe care matroana si-l intinsese pe fata. Dupa ce a tras putin aer in piept, tanarul a revenit la silfida in costumatie verzuie, imbujorata toata de indrazneala cu care maica-sa ii taiase elanul firavului si incurcatului ei petitor. „Si anul asta aveti?”, se intrebau doua cupluri, surprinse ca se revad, dupa un an, la balul adolescentilor. „Gata, anul asta scapam!”, spuneau cu modestie parintii. Langa ei, falfaia rochia alb-ivoriu a unei tinere cu parul prins in coc si lasat sa se prelinga, prin cativa carlionti, asupra gatului. Domnisoara avea o mana pentru partener, care i-o pastra strans intre degete si cealalta pentru rochia sa vaporoasa, pe care o ghida, cand in spate, cand in fata, ferind-o din calea trecatorilor. Mama, mai mica cu un cap decat fiica, suferea in tacere, privind cum fata sa atrage toate privirile barbatilor, si ea se alatura celor mai insignifiante persoane din incapere. Tunsa scurt si un pic ciufulita, si sotul parea ca nu o mai cunoaste, intorcand capul, ca un girofar si urmarind forfota de umeri goi si omoplati abia conturati care straluceau in vecinatatea unor tinerei sfrijiti, cu tuleie abia incoltite.
Rochii lungi, fotografi nesatui
In asteptarea inceputului serbarii, adolescentele isi plimbau crinolinele pe cele cateva sute de metri patrati ai incaperilor Cazinoului, ca si cum faceau figuratia unui film de epoca. Camerele de luat vederi si aparatele foto se prosternau fara pauza la desisul de panzeturi care parasisera atelierele unor croitori necunoscuti. Zambind sfios, domnisoarele isi admirau volanele pe furis si se lasau in voia ocheadelor venite in diagonala imensei sali a oglinzilor. Intr-un final, elevii s-au cocotat pe cele doua scari care duc la balconul amfiteatrului si, perechi-perechi, au intrat in sala oglinzilor pe acordurile unei melodii difuze, care baga frica in participanti si avea un efect de apret pentru siluetele lor usor inmuiate de asteptare. Electrizati, toti participantii au luat o atitudine solemna, lasandu-se patrunsi de unicitatea momentului. Fotografii fiecarei familii stateau la panda, ghemuindu-se printre cei mai de vaza invitati ai balului: nimeni nu era dispus sa piarda momentul in care progenitura sa se inclina inspre fotoliile profesorilor si, printr-o pantomima ritualica, isi lua la revedere de la dascali si decola spre un viitor plin de necunoscute.
„Dupa facultate, veniti inapoi!”
In timpul acestei defilari, elevii au gasit timp si pentru a tine un moment de reculegere in memoria profesorului Adrian Paul Ghioca, trecut in lumea celor drepti in urma cu un an. Primarul Vlad Oprea, protagonist, si el, acum 20 de ani, la o festivitate asemanatoare, si-a marturisit emotiile care l-au incercat asistand la spectacolul tinerilor, si le-a adresat acestora o rugaminte: „Chiar daca veti pleca din oras pentru a va continua studiile, sper ca va veti intoarce in mijlocul nostru. Localitatea are nevoie de tineri bine pregatiti”. Directorul Colegiului, Constantin Bucur (in foto), a fost scump la vorba in timpul ceremoniei, avand doar atatea interventii cate au fost necesare. Lasand modestia la o parte, intr-un cadru particular, directorul a declarat pentru ziarul nostru ca unitatea pe care o conduce este cea mai buna de pe Valea Superioara a Prahovei (obtinand, prin elevii sai, multiple premii intai la fazele judetene ale olimpiadelor si importante distinctii la fazele nationale) si ca organizeaza cel mai fastuos bal al majoratului de pe tot cuprinsul judetului: „Stiu ca, la Ploiesti, se stie doar de Colegiile I.L. Caragiale si de Mihai Viteazul, insa, anul acesta, noi am obtinut trei locuri intai la olimpiadele judetene si un loc intai la olimpiadele nationale. In ceea ce priveste balul majoratului, va spun drept, prima ora a petrecerii, introducerea, este ceva ce nu s-a mai vazut la alt liceu din Prahova”. Cei care au participat la bal pot depune marturie ca directorul n-a exagerat deloc.
Ionut STANESCU
