Luiza Rădulescu Pintilie
Momente pline de emoţii şi de amintiri mâine, 23 iunie 2017, cu începere de la ora 13,00, la Colegiul Tehnic „Gheorghe Lazăr” din Plopeni – fostul Liceu Mecanic Plopeni. Absolvenţii din promoţia 1987 se întorc în băncile în care au petrecut anii de liceu şi, după 30 de ani, se vor redeschide cataloagele celor două clase şi se vor striga, în ordine alfabetică, numele foştilor elevi. Prezenţa celor două profesoare – diriginte – Felicia Alexandrina Dinescu şi Maria Nicorescu – şi a altor şase dascăli reprezentând corpul profesoral ce a şlefuit, acum trei decenii, devenirea unor tineri liceeni va întregi, cu siguranţă, atmosfera orelor revederii, aducând în prezent ceva din parfumul unui timp ce marchează orice existenţă. Fiindcă atunci – în vremea anilor de liceu, şi acolo – în băncile unei şcoli s-a deschis şi s-a conturat drumul în viaţă pentru zeci de adolescenţi, cu acumulările, cu entuziasmul, cu căutările, cu incertitudinile, cu provocările, cu frumuseţea, cu aşteptările, cu greşelile, cu debusolările, cu izbânzile unei vârste unice şi ale unor vremuri care nu au fost nici ele aşezate.
Mâine se întorc în bănci absolvenţii din vara anului 1987, din clasele a XII-a A şi a XII-a B, astăzi oameni în toată puterea cuvântului, trecuţi prin viaţa profesională şi prin cea de toate zilele şi, cu siguranţă, anii de şcoală au reprezentat, pentru fiecare dintre ei, o etapă importantă. Chiar dacă i-au înţeles şi i-au acceptat adevărata importanţă ceva mai târziu, odată cu nostalgia după o vreme care nu se mai poate întoarce, cum i se întâmplă, de fapt, fiecăruia dintre noi. La catedră se reaşază profesori care adună în catalogul profesional multe generaţii de absolvenţi şi care au toată îndreptăţirea să împărtăşească emoţia şi amintirile revederii de mâine.
Şi pentru unii şi pentru ceilalţi, această reîntâlnire are ceva din semnificaţia sărbătorii de 30 de ani, aşezată simbolic sub semnul perlei – preţios rod al transformării, în timp, a nisipului în boabe sidefii de mărgăritar. Aidoma devenirii unei generaţii, şi ea dovadă de răbdare, de rezistenţă în faţa valurilor vieţii, nici puţine, nici line. Şi de la ţărmul întâlnirii de 30 de ani, fie ca în şiragul vieţii să se adune, pe mai departe, pentru fiecare în parte dintre foştii absolvenţi şi dascălii lor, şi pentru toţi laolaltă, alte şi alte perle existenţiale, statornicite, după cum se crede în toate culturile lumii, sub semn de noroc şi de fericire.
