Băieţii pleacă la 30,3 ani, iar fetele la 25,8 ani
Vârsta la care tinerii români părăsesc locuinţa părinţilor a urcat anul trecut la 30,3 ani, potrivit datelor Eurostat, preluate într-o analiză făcută de Hotnews. Fetele pleacă din locuinţa parentală la 25,8 ani, valorile fiind printre cele ridicate în UE (suntem în medie pe locul 11 în UE28). Cel mai târziu pleacă de acasă maltezii, croaţii şi macedonenii, iar cel mai timpuriu, nordicii (suedezii, danezii şi finlandezii). De regulă, plecarea are loc atunci când condiţiile economice permit traiul pe cont propriu, chiar dacă ulterior părinţii te mai sprijină. România are circa 8.88 milioane de locuinţe ocupate de 7.2 milioane de gospodării, ceea ce înseamnă un excedent de 1,6 milioane de locuinţe (din care circa 150.000 sunt permanent neocupate, potrivit INS). În trimestrul I 2017 au fost date în folosinţă 10.084 locuinţe, în scădere cu 1506 locuinţe, faţă de trimestrul I 2016, a anunţat joi Statistica.
Anul trecut au fost terminate cam 50.000 de locuinţe, peste jumătate fiind la oraş, făcute cu bani privaţi. Statul abia dacă a ridicat 1000 de locuinţe în 2016, mai puţine decât în 2015.
Excedentul aparent de locuinţe nu înseamnă că acestea contribuie la oferta imobiliară, fiind dat şi de faptul că unele familii deţin mai multe apartamente şi de case. Unele persoane care au deja o locuinţă mai construiesc una poate pentru copii sau poate pentru că în viitor vor dori să închirieze vechiul apartament/casa şi să realieze astfel un venit suplimentar. 8 din 10 români sunt proprietari şi numai doi sunt chiriaşi. În Vest, raportul e cam invers. Dar asta ţine de mentalitatea culturală şi de experienţele private ale fiecăruia. Acolo, mobilitatea populaţiei e mult mai ridicată, fără discuţie.
La oraş, 9 din 10 familii au locuinţe dotate cu băi/duşuri şi grupuri sanitare situate în interior. La ţară însă, e dezastru. Din cinci case, trei au WC la curte, iar celelalte două au igrasie sau probleme cu pereţii.
Când vine vorba să se plângă de locuinţe, românii se plâng cel mai tare de zgomotul mare produs de traficul rutier, feroviar sau aerian (19,2% din totalul familiilor); poluarea aerului (16,0%); riscul unor incidente de tipul furturilor şi agresiunilor (14,4%) şi respectiv zgomotul produs de vecini (8,2%). Circa 3% din familii spun că zona în care stau e promiscuă (adică e dominată de prostituţie, clădiri părăsite şamd). Cele mai numeroase situaţii de acest gen se constată în zona urbană.
În România, o familie din 6 se confruntă cu cel puţin o problemă serioasă privind locuinţa, cifrele diferind mult în urban faţă de rural. De înţeles oarecum, câtă vreme jumătate dintre case sunt construite înainte de anul 1971.
