Nicoleta Dumitrescu
Fără ca, neapărat, să încerce să îndrepte atenţia asupra sa de la unul dintre subiectele „tocate” în ultima vreme – cel legat de arhiva SIPA – Nicuşor Dan a reuşit, tocmai de „Ziua Internaţională a Copilului”, să devină pentru adulţi, mai ales pentru cei din zona politicului – cea mai importantă ştire. A plecat din partidul fondat chiar de el, cauza cea mai mare a supărării fiind, a anunţat acesta, decizia USR pe tema revizuirii Constituţiei, privind definirea familiei între bărbat şi femeie.
E adevărat, Nicuşor Dan a plecat din partid fără prea mare tămbălău, în comparaţie cu alţi lideri politici, dar pare un pic cam cu dus-întors demisia acestuia nu doar din funcţia de preşedinte, ci şi din partid, mai ales că a dat de înţeles că dacă situaţia se schimbă în partid, atunci şi el se poate întoarce.
Ceea ce s-a întâmplat în USR demonstrează însă faptul că, în ciuda etichetei „la vremuri noi, oameni noi”, de fapt, în orice partid născut peste noapte, în ideea de a aduce un suflu proaspăt în politică, oamenii sunt, de fapt, cam aceiaşi şi care au, pe deasupra, cam aceleaşi pretenţii cu ceilalţi care consideră că au ştate vechi în politica românească. Problema este că n-ar fi chiar prima dată când, în România, hârşâiala din politică…şifonează! Deranjează adică pe cei care se cred mai sensibili, mai cu adevărul în sânge în comparaţie cu alţii care sunt pe lângă ei.
După surpriza de la alegerile locale şi apoi, de la cele parlamentare, când USR a primit de la electorat voturile necesare să treacă pragul electoral pentru a avea reprezentanţi atât în Camera Deputaţilor, cât şi la Senat, USR a fost, din 2016 încoace, surpriza de pe scena politicii ţării. Considerând că pot atrage lângă ea în mod special pe intelectuali, cei care gândesc liber şi care n-au mai făcut politică, noua formaţiune politică a tot urcat pe valul simpatiilor ce a dus ca, într-un final, USB să se transforme în USR şi să se înscrie şi în „catalogul” partidelor politice din România.
Numai că şi aici au apărut tensiunile, complotul, râca, unul dintre personajele vizate fiind chiar Clotilde Armand, cât era ea de franţuzoiacă, taberele fiind, în ultima perioadă, destul de evidente.
Pe de altă parte, nici neprimirea în partid, cu braţele deschise, a fostului premier Dacian Cioloş n-a prea fost agreată, decizia fiind înghiţită cu destule noduri de mulţi userişti.
Mai mult, în interior mocnea de ceva timp tensiunea, iar faptul că însuşi liderul s-a arătat şifonat de faptul că partidul este împins într-o direcţie greşită, după ce a lăsat impresia că face parte din categoria acelora hârşâiţi în politică, spune ceva.
Prin urmare, e de văzut ce se va întâmpla în continuare: fie se va marşa pe ideea ca Dacian Cioloş să fie văzut ca liderul mult aşteptat, fie Nicuşor Dan va „năşi” un alt partid!
