Lucian Avramescu
Îi zic lup singuratic fiindcă nu mai știu pe nimeni, ca el, rămas prizonier unei pasiuni mistuitoare pe care eu o consider nu doar vitală pentru om, ci nobilă, iar alții, mulți din păcate, o cred perimată. O întreagă industrie propagandistică a defăimării laptelui se dezvoltă vertiginos. De ce? Îmi scapă. Doctorul veterinar Mihai Petcu se ocupă de peste o jumătate de secol de crescut vaci pentru lapte. Ferma lui din Pantelimon numără peste 400 de văcuțe Holstein și ani și ani a vândut, formând nuclee de vaci performante, viței și juninci de prăsilă, în toată țara. Și eu am o văcuță de la Mihai, de pe când fiica mea Luciana era mică și avea nevoie de lapte natural. Acum copilul are aproape zece ani, iar din prăsila văcuței s-au făcut trei vaci cu lapte, un taur și acum, de câteva zile, o vițică. Dăruiesc tuturor prietenilor brânză și lapte, iar Luciana, în pofida necazurilor legate de lipsa unui îngrijitor nebahic, nu mă lasă să înstrăinez nimic. Dar altul e motivul acestor însemnări. Am citit, acum câteva minute, pe fondul goarnelor care sună neîncetat că laptele e cancerigen, că te omoară din fașă, că îți strică burta, o știre prin care un nutriționist spune că ”laptele este singurul aliment de pe pământ care n-are contraindicații”. L-am sunat pe prietenul meu Mihai, blândul lup singuratic, cu ochi albaștri, care a hrănit cu vacile lui pruncii lumii, dându-le hrană sănătoasă. Vorba lui e alinătoare uneori, alteori tăioasă și polemică. Muncește, de când se știe, ca un rob, dar își găsește timp să-și mângâie nepoții, să ajute un amărât, dar și să râdă la o glumă bună. Îl las să vorbească. Am deschis subiectul laptelui ”dăunător sănătății”. Se înfurie. ”Sunt, zice doctorul, picturi rupestre de acum 6.000 de ani din peșterile egiptene, am și eu albume cu ele, în care sunt reprezentate scene cu mulgerea vacilor. Tot ce se spune despre lapte e aiurea. Nu-i sănătos laptele? Nu-s sănătoși cei care proliferează astfel de aberații. Chinezii au importat din Europa, în ultimii doi ani, 14 milioane de vaci pentru lapte. Turcia a importat, tot în ultimii doi ani, 8 milioane de vaci din Europa. Păi ăștia vor să-și omoare populația? E o tâmpenie să spui că laptele e rău. Nu există nicio zoonoză, adică o boală care să se transmită de la animal la om, în lapte. Eu fac permanent teste, iar animalele sunt vaccinate. Beneficiarii laptelui fac la rându-le teste de celule somatice, care indică sănătatea ugerului și numărul total de germeni, indicator de lapte sănătos și curat. Am animale din 1973 importate din Danemarca, la rându-le venind din alte zece generații de animale sănătoase. Românii din oraș consumă un litru de lapte în medie pe săptămână, iar la țară de câteva ori mai mult. Sunt mai sănătoși orășenii decât țăranii? În țările europene se consumă de șase ori mai mult lapte decât în România. Sunt ceilalți europeni mai bolnavi ca noi, sau noi deținem un loc fruntaș la numeroase boli grave?”
Am rămas tăcut. Mă mai auzi? – întreabă doctorul. Te aud, zic. Ar trebui să te audă alții.
L-am lăsat pe doctorul Mihai Petcu să dezvolte, cu o elocință greu de biruit, subiectul care face temelia de stâncă a muncii și vieții lui. E laptele un subiect, în contextul în care politica înoată voinicește în altele, ca în mocirlă? Este, devine, atunci când nu mai e. Iar vacile din România, țară care avea șapte milioane în ’89, iar acum puțin peste un milion, dispar. Dispar ca pelicanii, ca dropiile, acompaniate de nepăsare. Dispar, încet, încet, și crescătorii, pasionații, dăruiții acestei meserii de crescător de animale. Multe sate au pășunile pustii, iar iarba se lasă păscută doar de lună, în pustietăți nocturne.
