Luiza Rădulescu Pintilie
Sub semnătura profesorului pensionar George Bâgiu Secăreanu, a fost lansat, la acest început de mai, volumul de versuri „Secăria – Un sonet lipit de cer”. Născut într-o altă comună prahoveană- Aluniş- decât cea căreia îi dedică noua sa carte, a ajuns ca tânăr dascăl la Secăria, unde a rămas până astăzi fără a uita locul „rădăcinilor”, unde a predat elevilor săi, timp de 40 de ani, limba şi literatura română şi unde cel care mărturiseşte că a crezut orbeşte în destin şi-a zidit puternice legături existenţiale şi de vocaţie. Iar versurile ce-i reunesc, în cuvinte, gândurile compun, în această a treia carte ce îi poartă semnătura, când o duioasă, când o răscolitoare, când o revoltată confesiune lirică.
Anotimpuri calendaristice şi anotimpuri biografice se succed în paginile cărţii, alăturând timpului în care „s-a scuturat în curte iasomia /Şi macii cu petalele ca focul” pe cel al dorului faţă „de nunţile de altădată/ Cu miri, cu lăutari şi cu nănaşi/ Cu brazi stufoşi fixaţi în stâlp la poartă/ Şi-alaiuri lungi cu socri şi nuntaşi” ori pe acela al melancolicei treceri a vieţii: ”La fel se trece tinereţea noastră…/La poarta vieţii clipe grele bat,/Părinţii şi cei dragi s-au transferat/ În cerul străveziu ca marea albastră.”
Presimţiri, resemnări, împăcări, reverii, constatări, amintiri, tristeţi,nostalgii, aşteptări, iubiri, frământări, întrebări, dorinţe testamentare- toate pornesc şi se întorc la o viaţă văzută ca o „durere vie”: „Mă doare viaţa, o durere vie/ De pasăre închisă-n colivie, /Ce nu mai cântă şi priveşte mută/ Spre lacătul cu care-i zăvorâtă”. Dar şi o viaţă „ca un basm”- „cu zile bune şi cu ani mai grei” în care „Acelaşi soare şi aceeaşi lună,/ Acelaşi cer ne-acoperă pe toţi/ Pe cei frumoşi, urâţi, cinstiţi sau hoţi /Aceeaşi viaţă ducem împreună.” O viaţă pe care o priveşte duios drept în faţă- ca în fotografia aşezată pe ultima copertă a cărţii – şi întrebător ca în versurile poeziei ce deschide noul volum: „Cui pot să mulţumesc de-acestea toate?/ Cui pot să mulţumesc de întâmplare?/ Mă tot întreb în fiecare noapte /Şi n-am găsit răspuns la întrebare /Dar de-l găsesc nu îl voi spune-n şoapte /Ci am să-l spun oricui în gura mare.”
