Obiceiurile crestinesti se impletesc cu cele populare. Elementele religioase se imbina cu folclorul romanesc. Este sarbatoarea Sf. Andrei, cand ziua se face ca bobul de mei. Cand pe meleagurile noastre, ce erau stapanite, de acum aproape 20 de veacuri, de scitii cei aspri la chip si la comportare, Sf. Andrei dupa o veche si cunoscuta traditie, propovaduia stramosilor nostri bastinasi Evanghelia iubirii si a pacii, a pretuirii si a dragostei dintre toate popoarele.
Rabojul vremii a lasat sa se aseze peste veacuri nu numai volbura unor simple amintiri istorice, ci si marturisirea ca atunci cand Sf. Andrei calca cu picioarele sale pe pamantul Dobrogei, pana dincolo, spre Kiev, stramosii nostri, dacii, schimbau la primirea Sf. Evanghelii adorarea singurului Zeu Zamolxes cu inchinarea la picioarele crucii lui Hristos.
Si astazi, in ziua Sf. Andrei, apostolul cel dintai chemat al lui Hristos, gandurile noastre alearga inapoi, peste veacuri, la Iordan, unde „glasul celui ce striga in pustie” cerea pregatirea caii Domnului. Printre cei ce se aflau la picioarele lui Ioan, ale ultimului mesager al venirii lui Hristos si cel mai mare dintre prooroci, se afla si Andrei din Betsaida, fratele lui Simion Chefa, fiii lui Zevedei Ioan, amandoi cautatori de comori sufletesti pentru ei si pentru viitorime.
Pescari cu mestesugul, traitori intre ape si cer, departe de tarmurile pamantului, Andrei si Petru aveau o viata deosebita.
Dupa inaltarea Domnului la cer si dupa Pogorarea Sfantului Duh asupra tuturor apostolilor trebuiau sa mearga toti la propovaduirea Sf. Evanghelii. Tragand la sorti, Sf. Andrei i-a cazut Asia spre Sud si Scitia spre Nord, cu regiunile de la Dunare. Toata munca si propovaduirea Lui, toata viata Sa de apostol misionar incep cu rastignirea lui Iisus Hristos si se incheie cu propria sa rastignire. El a facut la vremea lui, intre popoarele straine si pagane o mare minune: a pogorat intre spinii pamantului sa se roage si spinii au inflorit trandafiri.
Strabatand Niceia, orasele Traciei si Macedoniei si infiintand peste tot comunitati crestine Sf. Andrei, a vindecat multe suferinte si a savarsit multe minuni in numele lui Iisus Hristos. Crucea Sf. Andrei a ramas numai a lui. Dorinta de a muri pe cruce, ca si Marele Sau Invatator si Mantuitor, s-a implinit. Acesta insa a dorit sa fie altfel, fiind spanzurat cu capul in jos, pe o cruce in forma de „X”, care a ramas cunoscuta sub denumirea de „Crucea Sf. Andrei”.
Ca fii ai Bisericii Ortodoxe Romane si ca traitori pe meleagurile pe care a predicat Sf. Andrei, sa ingenunchem inaintea icoanei sale si odata cu omagiul nostru sa-l rugam sa calauzeasca destinul bisericii noastre strabune si al poporului nostru pe drumul fericirii, al pacii si al mantuirii. Amin !
Pr. Stefan SAVULESCU
