N. Dumitrescu
Ieri, la Ploieşti, a avut loc, la sediul Camerei de Comerţ şi Industrie Prahova, seminarul lunar al Colegiului consilierilor juridici din Prahova, întrunire la care sunt discutate teme de actualitate în acest domeniu, de regulă reuninea având drept invitaţi, ca lectori, specialişti şi personalităţi care activează în domeniul dreptului. Astfel, la acţiunea de ieri a juriştilor prahoveni, invitat a fost prof. Ion Traian Ştefănescu – un specialist recunoscut al Dreptului (în foto – în mijloc, adresându-se celor prezenţi), cei prezenţi subliniind că a fost unul dintre cele mai interesante seminarii organizate, în ultima perioadă, de către colegiul amintit. În ceea ce-l priveşte pe Ion Traian Ştefănescu, înainte de a se adresa asistenţei pe teme legate de Dreptul muncii, acesta a ţinut să facă o serie de mărturisiri legate de legătura sa cu judeţul Prahova, având în vedere că s-a aflat la conducerea administraţiei judeţene înainte de 1989. “Revin în Ploieşti după mai bine de 30 de ani şi o fac cu plăcere, în contextul în care am rămas legat sufleteşte de acest oraş. M-am legat de oamenii din Prahova, în mod special de cei din Ploieşti. Sunt oameni puternici, inteligenţi, consecvenţi, rapizi în acţiune, inclusiv atunci când sunt sub presiunea timpului. Prahovenii sunt, într-un sens apreciativ, oltenii Munteniei”, a declarat acesta. Trecând la domeniul Dreptului muncii, expunerea sa s-a axat pe Regulamentul intern care – după cum a ţinut să le atragă atenţia celor prezenţi, “dacă este bine elaborat, poate constitui cadrul disciplinar sau cadrul muncii al instituţiei respective”. Menţionând că într-o instituţie se pot încheia contracte colective de muncă, dar pot fi şi situaţii în care nu este cazul parafării unor astfel de acte, Ion Traian Ştefănescu a punctat că “singurul document prin care angajatorul îşi poate stabili regulile societăţii este Regulamentul intern“. În expunerea sa, acesta a mai atras atenţia şi despre o serie de aspecte, pe care, de asemenea, le-a considerat a fi importante: în situaţia în care cei care se află la conducerea unor societăţi se confruntă cu eventuale abateri disciplinare, obligatoriu, aceştia trebuie să realizeze şi o cercetare în acest caz, pentru a se vedea care este gradul de vinovăţie al persoanei în cauză; când un salariat se consideră lezat, se poate adresa în scris conducerii unităţii şi trebuie să i se răspundă. “Chiar dacă în Regulamentul intern, când este vorba despre abateri, scrie că o persoană poate fi dată afară, trebuie să vezi, mai întâi, care este gradul de vinovăţie al acesteia. Textul legii trebuie interpretat raţional, iar în acest caz trebuie realizată şi audierea salariatului. În ceea ce priveşte răspunsul la o sesizare în scris, acesta trebuie să vină într-un termen rezonabil. Dar, sub nicio formă, această reglementare nu poate să-l oprească pe angajat de a se adresa instanţei. Dreptul de a se adresa justiţiei este un drept sacrosant”, a menţionat acesta. În ceea ce priveşte obiectivele de performanţă individuale şi criteriile de evaluare valabile în această situaţie, în expunerea sa, acesta a ţinut să precizeze că sunt nenumărate situaţiile în care, pe această temă, planează o confuzie: ”Angajatorul este îndreptăţit să stabilească anumite obiective de performanţă pentru oricare dintre angajaţi. Dar, nu este necesar ca acest lucru să fie valabil pentru toţi angajaţii, ci doar pentru cei în cazul cărora există un anumit interes, din punctul de vedere al activităţii acestora. În privinţa modalităţilor de evaluare a activităţii, acestea ţin de specificul fiecărei societăţi, de produsele realizate, de clienţii la care ajung produsele respective”. Totodată, obligaţiile de fidelitate, conflictul de interese, distincţia dintre viaţa privată şi cea profesională, dar şi alte aspecte ce ţin de relaţia angajat-angajator au făcut, de asemenea, obiectul expunerii, interesul celor prezenţi văzându-se , la finalul acesteia, şi prin multitudinea de întrebări care i-au fost adresate.
Într-o viitoare ediţie a ziarului nostru vom reveni şi cu alte informaţii despre această reuniune, cu atât mai mult cu cât distinsul profesor Ion Traian Ştefănescu a avut amabilitatea să ne răspundă şi la o serie de întrebări.
