Luiza Rădulescu Pintilie
Până ieri dimineaţă, doar citisem şi auzisem despre zăpezile de sfârşit de aprilie. Pentru prima dată în viaţa mea, pe 20 aprilie 2017, le-am văzut, cu mirare, strivind sub albul lor firele verzi ale ierbii, graţia lalelelor, parfumul unic al lăcrămioarelor, rodul splendidelor flori de măr şi piersic. La puţine ore după trecerea – cel mai aproape de Pământ din ultimii 400 de ani ! – a celui mai mare asteroid şi după încă o cutremurare a adâncului nu departe de graniţa Prahovei cu Buzău, cerul a cernut, înainte de a se lumina de ziuă, fulgi mari, aşezându-i peste case şi maşini, peste drumuri şi copaci, peste nerăbdarea cu care tot aşteptăm să se facă vreme bună. La şase dimineaţa, prea târzia ninsoare părea să reinstaureze, pe Valea Slănicului, iarna. Spre şapte, fulgii au devenit picăturile unei ploi repezi şi reci, biciuind crengile împovărate de greutatea zăpezii şi asfaltul pierdut sub stratul alb. Niciodată n-am văzut copacii secularei păduri din Plopeni aplecându-şi atât de adânc ramurile, frunzele şi florile !
Meteorologii au prelungit codurile, prin ţară au reînceput deszăpezirile, iar ninsorile, ploile, frigul şi inundaţiile au şters, în ultimele zile, graniţele dintre anotimpuri. La fel pe cele ale trăirilor omeneşti. E frumos şi îngrijorător deopotrivă. Pe alocuri, răbufnirea târzie a iernii are o frumuseţe de poveste, în realitate lasă şi mai sărace grădinile şi livezile, unde erau semne de rod bun. Nehotărârea vremii tulbură şi mai mult neaşezarea vremurilor pe care le trăim. Insinuant, gândul unui blestem de Sus ne face să uităm, într-o zi precum cea de ieri, cu neaşteptate şi prea târzii zăpezi, ceea ce ştim de fapt cu toţii: viaţa a fost şi rămâne imprevizibilă, dar poate chiar în asta stă frumuseţea de a o trăi. Turişti ai propriei vieţi, să ne amintim mai des ceea ce spunea un mare înţelept: „Dacă plângi pentru că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele” (Rabindranath Tagore).
Aşadar, reîntorşi în aceste zile într-o fugară iarnă, să nu ne pierdem speranţa şi dorul reîntâlnirii cu primăvara…
