Nicoleta Dumitrescu
Faptul că trăim zile tulburi, din ce în ce mai mult, nu mai este o simplă etichetă sub care se pot ascunde lucruri sau situaţii amestecate. Este o realitate. Dovadă e chiar vremea, care nici ea nu mai e ce a fost odată, ca pe timpul când adulţii de astăzi erau copii, iar anotimpurile se succedau firesc, precum zilele din calendar.
Acum, nici verile nu mai sunt ce au fost, primăverile- nici atât! În ultimul caz, este un amestec de toamnă şi iarnă, exemplul cel mai concludent fiind chiar aceste zile, când Paştele este mai degrabă un fel de …Crăciun. Ba, nici celebra zăpadă a mieilor nu mai este ca altădată, în condiţiile în care, la mijloc de aprilie, când zarzării s-au scuturat de flori, în anumite zone ale ţării iarna a făcut cale-ntoarsă din locurile în care plecase, întorcându-se înfuriată, nu glumă, de vreme ce au fost valabile inclusiv atenţionările de cod portocaliu de temperaturi scăzute.
De altfel, natura, mai exact schimbările ei, reprezintă o certitudine că nimic nu mai este aşa cum era odată, zilele tulburi luându-le locul, încetul cu încetul, celor liniştite.
În aceste condiţii, mai mult decât oricând, e cazul ca oamenii să încerce, prin atitudine, prin ceea ce fac şi spun, să transforme realitatea tulbure pe care o trăim într-una mai aşezată. Iar primii care ar trebui să recurgă la această transformare ar trebui să fie cei care ocupă funcţii publice, care conduc destinele celor mulţi şi iau hotărâri în numele lor, în baza voturilor obţinute la alegeri, fie că este vorba despre alegeri locale, generale sau prezidenţiale.
Din păcate, însă, odată cu trecerea anilor şi a mandatelor aleşilor, s-a constatat faptul că, în loc ca, încet-încet, politicienii să respecte ceea ce au de făcut, fiind plătiţi din bani publici, repetă fie propriile greşeli, fie pe cele ale altora care s-au tot perindat prin cele mai importante instituţii ale statului. Astfel, sub umbrela faptului că se pun în aplicare cele mai importante promisiuni lansate prin campaniile electorale, sunt strecurate şi aprobate şi unele modificări legislative care să le fie favorabile, în final, tot lor, iar exemple sunt cu duiumul. Mai mult, ca să nu fie linişte, când şi când mai sunt scoase de la naftalină – ca şi când le-ar fi rătăcit cineva!?! – tot soiul de întâlniri de taină, petrecute cu ani în urmă, precum cea din 2009, din sufrageria fostului ministru Gabriel Oprea.
Evident, însă, aceste aduceri aminte nu sunt deloc întâmplătoare, fiecare declaraţie, atent îmbrăcată într-o undă de mister, având rolul său.
Dar, astfel de situaţii nu fac altceva decât să fie considerate un fel de pietre care, aruncate cu ţintă, să facă valuri. În aceste condiţii, poate mai mult decât oricând, mai ales în aceste vremuri tulburi, e nevoie de ceva şi de cineva care să readucă liniştea. Iar asta se poate face numai dacă se vrea, dacă, într-adevăr, se conştientizează ce putere poate să aibă termenul de unitate. Altfel…
