Florin Tănăsescu
La vremea când eram colegi printr-a XI-a B, Gabriela, eu stăteam în rândul patru, banca de la geam, iar tu, în fața mea, gândind la balcoane înflorate. Mă dădeam de ceasul morții să mă bagi în seamă, da aveai ochi pentru un altul – rugbyst la “Mecanică Fină” București, azi procuror DNA. Am aplicat și eu, cum fac anchetatorii, metoda “oglinda” (ascultarea denunțătorului în paralel cu a inculpatului), numai că eu atunci o plasam pe “teneșul” chinezesc, că eram adolescent normal, cu-apucături normale. Partea nasoală: sufeream de miopie! Am renunțat, așadar, la obiceiul ăsta, cvasinociv, dar nu de tot; așteptam cu înfrigurare ziua de 1 Martie, să-ți plasez mărțișoru-n piept. Adică în “balcon”, cum zicea vagabondul ăla din ultima bancă – azi secretar de stat în zootehnie. Erau vremurile în care silicoanele erau folosite numai la vopsitorii…
Și timpul când noi ne-am îmbătat pentru prima dată și întâiași oară – luaserăm Bacalaureatul, deh – și cântam “Magdalena, spune drept/Cine te-a mușcat de piept?”, fiindcă nu eram atât de talentați precum următorii: Baudelaire, Fănuș Neagu, Emil Brumaru și alții poeți libidinoși care ridică în slăvi formele femeii. Mai libidinoși chiar decât tiriștii care, vorba trupei Taxi, “Trag un claxon!”
Deci, Gabi Firea, primăreaso, acum zici să ne facem balcoane frumoase, să dea bine în fața olteanului parvenit în Capitală cu prazul. Adică să arăți că neam de nemul lui n-a văzut cerdacuri mai sulemenite ca alea din București, anticipate de Gică Petrescu în “ Balcoane dulci/Ca-n București/În toată lumea nu găsești”.
Îți mai aduci aminte, Gabi, filmul ăla care rula la “Patria” – “Porțile albastre ale orașului”. Acolo era o replică hamletiană spusă de către eroul muncii socialiste eroinei de aceeași teapă: “Știi ce-mi place cel mai mult la tine ? Felul în care construiești socialismul!”. Azi, mie-mi place la nebunie felul în care mobilizezi lumea să vopsească gardul. Pardon, balconul. Și când te gândești că râdeam ca prostu-n târg de Funar, care vopsea băncile în roșu, galben și albastru infinit.
Se nasc, totuși, următoarele spețe: Tapetarea balcoanelor este valabilă indiferent de regimul balconului: deschis, semideschis sau închis ? Se consideră nerespectarea condițiilor arestului la domiciliu dacă suspectul se apleacă o țâră să aranjeze un lăstărel ori o frunzuliță și depășește limitele buzei balconului ?
Te mai întreb, Gabriela, în numele trandafirului pe care ți l-am dat cândva: dacă-mi plasez un ghiveci cu “Floare de nu- mă -uita” pe balustradă, iar vasul cu pricina cade pe chifla vreunui deputat, e vătămare corporală din culpă ? Ori, de cade în capul unui agent rutier, e ultraj ?
Cu speranța vagă că virgulă Curtea Constituțională va lămuri aceste aspecte de natură să unifice practica balconieră, te-anunț că intenționez să-mi fac buletin de București, și să-mi cumpăr apartament.
Ce zici, balconul să fie cu sau fără silicoane ?
