Dr. Alfred Mertl
În luna februarie s-au împlinit 70 de ani de la înfiinţarea serviciului de Chirurgie Urologică în oraşul Ploieşti, primul oraş din ţară, în afara centrelor universitare, care va beneficia de un astfel de serviciu medical. Cel care şi-a asumat dificila sarcină de a crea acest serviciu în anul 1947, în condiţiile în care se aflau oraşul şi asistenţa medicală în anii de după război, este medicul Ionel Teodorescu. Din păcate, odată cu trecerea anilor, peste numele său s-a aşternut, în mod cu totul nejustificat, uitarea.
Iată de ce mă simt obligat să-mi fac o datorie de onoare din a-l readuce în memoria oamenilor pe cel care mi-a fost primul maestru în formarea mea de viitor specialist în chirurgia urologică.
Domnul dr. Ionel Teodorescu s-a născut pe 25 februarie 1906, la Galaţi, într-o familie cu patru copii. Urmează cursurile Liceului Militar din Iaşi după care, fiind atras către studiul medicinii, devine în anul 1925 student al Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Acolo are şansa de a învăţa practica medicală de la profesori înscrişi cu litere de aur pe frontispiciul facultăţii. În anul 1928, student fiind, devine prin concurs medic extern în spitalele Eforiei. În această calitate, face stagii în serviciul de boli venerice Colentina, apoi în serviciul chirurgical Colentina (Conf. I. Jianu), serviciul chirurgical Spital Colţea (Conf. Gh. Marinescu) şi serviciul bolilor căilor urinare Spital Colţea, sub îndrumarea prof. dr. Amzia Jianu.
Acesta din urmă va avea o mare influenţă asupra sa şi îi va aprecia în mod special calităţile de viitor chirurg, devenindu-i conducător al „tezei de doctorat în medicină şi chirurgie” ce avea ca subiect: „Contribuţiuni la studiul sediului ulcerului duodenal”. Lucrarea va fi prezentată şi susţinută în mai 1930, în faţa unui „juriu de promoţiune” format din cinci profesori, având în frunte pe prof. dr. A.Jianu.
În anul 1932, obţine o bursă la Paris, unde urmează iniţial cursurile Şcolii de Chirurgie de la Val-de-Grâce, apoi va lucra la Spitalul Necker alături de prof. dr. Jean Baptiste Georges Marion până la sfârşitul anului 1934. La data de 29 octombrie 1934, decanul Facultăţii de Medicină a Universităţii din Paris, în baza avizului Comisiei de examen al candidaturilor la funcţia de asistent străin, decretează:
„Est nomé dans l’employ d’Assistant Etranger M. le Docteur Teodoresco Ionel, de la Faculté de Médicine de Bucarest – Roumanie, après un stage aupres de M. le Professeur Marion, Clinique Urologique (Hôspital Necker)”.
Pe lângă această diplomă va primi şi un certificat de competenţă în Cistoscopie şi Uretroscopie, după ce urmase un curs de specializare în acest domeniu în lunile mai şi iunie 1934.
După terminarea cursurilor de specializare va elabora o vastă lucrare intitulată „Sur l’anatomie et le diagnostique du rein double” publicată în Jurnal d’Urologie, Tome 39, nr. 5 şi 6, şi Tome 40 nr.1 din anul 1935. Lucrarea efectuată în clinica Prof. Marion este o monografie în care se prezintă un studiu amănunţit al anatomiei patologice a rinichiului dublu. De asemenea, sunt puse la punct diagnosticul clinic şi indicaţiile operatorii în care urografia şi, mai ales, pielografia ascendentă simplă sau retrogradă au un rol foarte important.
Întors în ţară, în 1935, îşi continuă perfecţionarea profesională şi după ce devine medic secundar prin concurs se alătură colectivului de urologi de la Spitalul Militar Bucureşti în cadrul serviciului de boli genito-urinare, înfiinţat încă din anul 1912 de Cpt. Dr. Eugeniu Christian, care se specializase şi el alături de Prof. Marion, la clinica de urologie a Spitalului Necker. Împreună cu acest colectiv, va participa la elaborarea a numeroase lucrări ştiinţifice prezentate la Societatea Română de Urologie şi publicate în Revista Română de Urologie, Jurnal d’Urologie sau Revista Sanitară Militară între anii 1936 şi 1940.
La data de 26 februarie 1943, devine membru titular al Societăţii Române de Urologie, iar la 31 august 1943 va fi admis prin concurs Medic Primar – specialitatea urologie.
Din păcate, războiul îşi va cere drepturile. Este concentrat şi numit medic şef al Echipei volante de chirurgie nr.10 unde va activa între 10 ianuarie 1944 şi 23 august 1944, perioadă în care va opera 714 răniţi, dintre care 54 mari intervenţii. De la 23 august 1944 la 20 noiembrie 1944 devine medic şef al secţiei II a Spitalului VI Campanie, apoi de la 20 noiembrie 1944 la 29 aprilie 1945 va fi medic şef al Spitalului VI Campanie, perioadă în care au fost îngrijiţi peste 11.000 pacienţi, efectuând personal peste 130 operaţii mari.
„Profitând” de faptul că în această perioadă spitalul a staţionat în localitatea Mişcolţ (Miskolc) din Ungaria, se îndrăgosteşte de o tânără şi frumoasă domnişoară, Eva-Henrietta Dalotti-Bönyi, cu care se va căsători la primăria din localitate în data de 15 martie 1945. Cu această frumoasă „pradă de război” se va întoarce în ţară unde, începând din 10 iunie 1945 va fi numit medic şef al secţiei de boli ale căilor urinare a Sanatoriului „Carmen Silva” din Bucureşti.
(va urma)
