In urma cu doua saptamani, am publicat in aceasta pagina un articol despre un comarnicean care si-a reconditionat casa din temelii. Toata fatada de lemn a cladirii monument istoric fusese trecuta prin mainile sale rabdatoare. Timp de trei luni, zi de zi, acesta curatase vechiul strat de vopsea, chituise miile de crapaturi care brazdau lemnul vechi, si inlocuise, trudind cu un mic ferastrau, toate ornamentele care gateau parapetul si arcadele terasei de la primul etaj. O calatorie facuta prin cartierul Vatra Sat dezvaluie ca Viorel Comsescu – zelosul autor al acestei restauratii – nu are prozeliti in orasul Comarnic. Imediat ce incepe drumul Secariei, poate fi vazuta casa Al. Machedon, o alta cladire declarata, de catre Ministerul Culturii, monument arhitectural. Pe jumatate in picioare, pe jumatate gata sa se surpe, casa Al. Machedon este mistuita lent de intemperii, transformandu-se, incet-incet, pe masura ce ruina trece din aripa stanga in cea dreapta, intr-un morman de scanduri. Peretii de paianta si-au pierdut tencuiala si, inmuiati de ploi si apasati de greutatea barnelor care sustin etajul, se stramba si se desfac din imbinari. Centura de ornamente, care a adus faima cladirii, se mentine insa intacta, neatinsa de paragina. Potrivit arhitectului Liana Dobrinescu, consultant al Directiei de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Prahova, aceasta casa, de felul careia Comarnicul are 22, „se inscrie in arhitectura traditionala a Vaii Prahovei. Constructii asemanatoare, cu lemn trafor, pot fi vazute si in cateva localitati de pe Valea Slanicului: Alunis, Bertea si Var-bilau. Sunt locuinte care se gasesc in zona de trecere de la deal la munte”. Fara sa mai aiba si alte monumente arhitecturale (in afara de o cladire care se pastreaza in conditii bune), drumul Secariei este presarat cu maghernite: darapanaturi pitice, cosmelii in interiorul carora s-au oplosit cainii vagabonzi si care au, pe post de ferestre, bucati de folie fixate prin scanduri.
(I.S.)
