Primarul Dumitru Duca, numit de autorități drept „omul cu apa”
Luiza Rădulescu Pintilie
Aducerea magistralei de aducțiune a apei de la Măneciu până la Cerașu – aceasta este realizarea pe care primarul comunei din nord-estul muntos al Prahovei o numește, fără să stea pe gânduri nici măcar o clipă, atunci când se gândește nu numai la realizarea cea mai importantă din 2016, ci din ultimii patru ani, a administrației pe care o conduce. De altfel, dorința sătenilor din cele șase sate ale Cerașului de a găsi apa limpede în găleată sau în cană e foarte veche, fiindcă în aceste locuri, dintotdeauna, când plouă apa fântânilor e tulbure și seacă pe timp de arșiță. Și, în plus, calcarul venit din inima pământului se depune într-un strat gros și alb când apa se odihnește în vasul de băut.
Primul pas concret spre dorita cană cu apă limpede și curată a fost făcut acum 4 ani, la demararea, de către Consiliul Județan Prahova, a unui amplu proiect de realizare a microsistemului zonal de alimentare cu apă, de la Măneciu, a cinci localități – Cerașu, Drajna, Starchiojd, Bătrâni, Posești. La început de an 2017, magistrala de aducțiune a apei a ajuns la Cerașu și sunt finalizate cele două bazine de alimentare – de câte 300 de metri cubi fiecare, investiția ridicându-se la circa 300 miliarde de lei vechi, finanțarea fiind asigurată în cadrul parteneriatului dintre administrația județeană și cele cinci localități, al prevederilor Ordonanței 28 / 2013, dar și din fonduri județene și locale. Sumele necesare realizării rețelei de distribuție se ridică la alte aproape 100 de miliarde de lei vechi. De altfel, cea mai mare dorință din 2016 e reînnoită și pentru 2017, astfel încât undeva , prin vară, după cum ne mărturisea primarul Dumitru Duca, mare parte dintre cei peste 5000 de locuitori ai comunei să nu mai bea apa calcaroasă scoasă cu ciolmegul din fântâni sau adusă la suprafață sub forța brațului de lemn îmbătrânit al cumpenelor.
Practic, în cea de-a doua etapă a proiectului de alimentare cu apă urmează să se realizeze extinderea rețelei stradale și să se efectueze branșarea celor aproximativ 2000 de gospodării. Și, astfel, va ajunge la bun sfârșit povestea unei investiții așteptată precum găsirea “apei vii” într-o zonă în care, desfășurată când pe coame deluroase de 460 de metri altitudine, când urcând, în munte, până la 1498 de metri, pânza freatică nu se lasă descoperită, iar izvoarelor de suprafață calcarul le tulbură limpezimea. O poveste spusă, în acest colț de pagină, în foarte puține cuvinte, fiindcă altfel demersurile administrației locale au fost atât de multe și deloc ușoare încât, în orice ședință în care aducea în discuție, neobosit, acest proiect, primarului Dumitru Duca nu i se mai spunea pe nume, ci după… renume: „omul cu apa” . O poveste căreia, pe drumul spre civilizație al celor șase sate – la care ține mult primarul Dumitru Duca – îi urmează realizarea sistemului de canalizare și apoi modernizarea drumurilor, fiindcă, edil cu experiență și gospodar înnăscut, șeful administrației locale a vrut să evite păcatul atât de răspândit astăzi la noi, al aruncării banilor pe asfaltări ce sunt „sparte” apoi, fără milă – că doar sunt bani publici ! – pentru montarea vreunei conducte.
De la 60 la… 600 de becuri
Când a preluat primul mandat de primar, în comuna desfășurată pe mai mult de 12000 de hectare, primarul își amintește că erau vreo 60 de becuri care luminau doar ulițele principale. Astăzi, când a ajuns la cel de-al cincilea mandat, numărul becurilor a crescut de vreo zece ori, recent finalizându-se modernizarea și extinderea rețelei de iluminat stradal. Iar dintre toate argumentele reușitei de a aduce o comună aproape de standardele firești ale civilizației, primarul Dumitru Duca consideră a fi cea mai importantă „relația nu bună, ci foarte bună din Consiliul Local şi cu aparatul propriu al Primăriei Ceraşu”. Și la fel faptul că s-a înțeles, dincolo de culorile politice, că “administrația are obligația să facă doar politica oamenilor”.
Comuna cu universitate, care vrea şcoală profesională şi liceu la seral
În fiecare dimineață, pe porțile celor trei școli și trei grădinițe moderne, precum și ale liceului tehnologic intră aproape 800 de elevi. Dar există deja planuri de extindere a rețelei educaționale, incluzând clase de învățământ profesional și de pregătire – prin sistemul de învățământ liceal la seral – a forței de muncă în domeniul prelucrării lemnului atât de căutată de firmele de profil din zonă. Și cum comuna are deja Universitate populară rurală, organizată recent în cadrul Centrului Cultural Ceraşu – fiind, din acest punct de vedere, dacă nu singura, oricum printre foarte puținele așezări sătești din țară – atunci la Cerașu vor fi acoperite, în viitorul apropiat, toate formele de învățământ, de la cel preșcolar la nivel universitar-tot atâtea șanse pentru copiii și tinerii locului de a se pregăti și de a se forma pentru drumul în viață.
Legenda cireşilor de la schit şi Panteonul de la Tabla Buţii
La fiecare început de august, de ani buni, comuna Cerașu îmbracă hainele unei sărbători cu totul aparte, care adună mii de români nu numai din județele învecinate, ci din toate colțurile țării și, nu o dată, dintre cei plecați departe. Pe locul vechii granițe dintre Țara Românească și Transilvania, pe un larg platou muntos deschis, între brazi, la aproape 1400 de metri altitudine, în Cimitirul de la Tabla Buții – un Panteon al vitejiei și al demnității naționale – se înalță rugă și pomenire pentru eroii căzuți în Primul Război Mondial. De altfel, emoția împărtășită într-un asemenea moment de sătenii de astăzi ai Cerașului, de fiii așezării reîntorși acasă, de oaspeții care așteaptă o nouă reîntâlnire e trăită de cel puțin alte trei ori în fiecare an, în cadrul unor manifestări care au devenit, la nivel național și internațional, un fel de patru anotimpuri de spiritualitate și românism: în primăvară – Festivalul Ciobănașul, în plină vară – Columna pentru neuitarea eroilor, la vreme de toamnă – Festivalul Munților și cel mai mare târg agro-alimentar din zonă, iar în decembrie – Festivalul Obiceiurilor de Iarnă.
Și dacă acest calendar de suflet a intrat într-o frumoasă și de apreciat tradiție, însuflețită mereu de iubirea de locul acesta și de oamenii lui, de trecut și de înaintași, dar și de prezent și de viitor a primarului Dumitru Duca, mai puțin știută e legenda care a dat nume așezării care adună laolaltă șase sate – Cerașu, Valea Borului,Valea Tocii, Valea Brădetului,Valea
Lespezii și Slon – dar în care edilul a găsit și un fel de „lege” administrativă nescrisă, lăsată, peste timp, diriguitorilor de azi ai comunei.
Se spune că, în vechime, exista în acest loc un schit înconjurat de un pâlc de cireși ce se împodobeau, în fiecare primăvară, cu flori albe, îmbătător de parfumate și cu roiuri de albine. Și atât de mult iubeau sătenii acest loc, încât ori de câte ori erau întrebați unde se duc, răspundeau bucuroși că merg „la cireși”. Imaginea legendară a locului poartă, pentru primarul Dumitru Duca (în foto, în muzeul aşezării), și un fel de învățătură pe care se străduiește, împreună cu ceilalți membri ai administrației locale, să o aplice în folosul oamenilor și al așezării: „Încercăm în fiecare zi să fim, noi, cei pe care oamenii i-au ales să-i conducă, la fel de harnici ca albinele din stupul de la vechiul schit, știut din bătrâni. Altfel nu avem cum să împlinim datoria de a face celor care trăiesc și muncesc în Cerașu o viață ceva mai bună și mai frumoasă”.
