Academia Română propune în cel mai recent raport făcut public creşterea numărului de contribuabili la sistemul public de pensii, eliminarea pensiilor speciale, încurajarea fertilităţii şi imigraţiei, dar şi o mai bună colectare a contribuţiilor de asigurări sociale, pentru a evita nesustenabilitatea sistemului public de pensii în următorii 20 de ani.
Academia Română a publicat recent online a doua parte a celui de-al treilea volum al „Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”. În documentul de peste 900 de pagini, academicienii analizează printre altele şi sustenabilitatea sistemului public de pensii în următorii 20 de ani. Conform documentului, cele mai mari probleme actuale ale sistemului de pensii publice decurg din acumulările efectelor tuturor derapajelor pe care economia şi societatea românească le-au suportat în tranziţie – probleme ce persistă în sistem:cod al muncii deficitar, inechităţi salariale între diverse ramuri ale economiei, cu efecte asupra cuantumului pensiilor, birocratizare excesivă a întocmirii actelor de pensionare, performanţe scăzute ale politicilor de finanţare, managementul intens generator de probleme, deficit de personal. Problemele de perspectivă ale sistemului public de pensii vizează prognozarea unor cheltuieli cu pensiile mai mari decât intrările financiare în sistem, ca urmare a creşterii numărului de pensionari, şi a creşterii numărului persoanelor fără drept de pensie, care vor solicita pensia minimă. Toate acestea vor surveni pe fondul diminuării numărului de contribuabili, semnalează Academia Română în raportul „Vârstnici. Suport socio-economic, prezent şi perspectivă”, publicat în cadrul „Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”. Astfel, Academia Română atrage atenţia că îmbătrânirea
populaţiei va pune presiune accentuată pe cheltuielile cu pensiile în deceniile patru şi cinci ale acestui secol, drept pentru care se impune iniţierea încă de pe acum a următoarelor măsuri pentru a evita nesustenabilitatea sistemului public de pensii în 2038: creşterea numărului de contribuabili la sistemul public de pensii prin crearea a circa 1,7 milioane de locuri de muncă, menţinând nivelul actual al salariului mediu sau creşterea salariului mediu pe economie cu circa 750 de lei, păstrând actualul efectiv al salariaţilor.
Aproape 8.000 de români primesc pensii speciale. De acest privilegiu reglementat printr-o serie de legi beneficiază foşti procurori, judecători, personal civil navigant din aviaţia civilă, auditori publici externi ai Curţii de Conturi, personal diplomatic şi consular, parlamentari, personalul auxiliar din parchete şi instanţe. Academia Română adaugă: „Toate sistemele publice de pensii din UE angajează pe termen lung un efort serios de finanţare. În anul 2013, media europeană a fondurilor alocate sistemelor de pensii depăşea uşor 12,5% din PIB. La acest capitol, România se situează încă departe de media europeană, alocând finanţării pensiilor doar 8,1% din PIB, fără ca proiecţiile Comisiei Europene să prevadă sume mai mari, deşi numărul persoanelor vârstnice şi speranţa de viaţă a vârstnicilor vor creşte. Aproape 20% din populaţia totală a României anului 2030 va avea cel puţin 65 de ani“.
Totodată, în acest raport se mai precizează: „Prăbuşirea sistemului salarial din ultimii 25 de ani va face ca, pe termen mediu, să ne confruntăm şi cu o creştere a ponderii vârstnicilor fără pensii, ceea ce va crea presiune şi în finanțarea sistemului de asistență socială, de vreme ce tot mai mulţi vârstnici nu vor avea dreptul la pensie ori, în cel mai bun caz, vor avea drepturi doar la pensii foarte mici, ca efect al unor contribuţii mai reduse sau fluctuante. Un factor suplimentar de vulnerabilizare a sistemului public de pensii din România îl reprezintă şi presiunile politice puternice de privatizare a sistemului, fondurile colectate de acesta fiind deosebit de tentante pentru investitorii din economie. Atacul mai mult sau mai puțin voalat împotriva sistemului public de asigurări colective de bătrâneţe (Pilonul I) prefigurează o dramă socială ce va afecta milioane de vârstnici dintre care mulţi vor fi lipsiţi de orice sprijin din partea familiei lor, dar şi din cauza deficitului major de servicii de suport comunitar pentru vârstnici. Nevoia acută de servicii comunitare pentru îngrijire la domiciliu a vârstnicilor este puternic resimţită chiar şi în prezent, în special de către acei vârstnici lipsiţi de suportul familiei. Asemenea situaţii însă vor crea mari dificultăţi de supravieţuire vârstnicilor în viitor, transformând această categorie de populaţie într-un grup vulnerabil mult mai numeros decât în prezent. În România, asemenea servicii sunt
cvasiinexistente şi acum.
