Consiliul Local Sinaia incepe vanzarea terenurilor concesionate
Desi in cateva localitati din tara s-a practicat, de mult timp, vanzarea fara licitatie a terenurilor date in concesiune, la Sinaia, abia incepand cu luna noiembrie 2006 se va face acest lucru. Hotararea privind pretul de instrainare a terenurilor a fost luata de Consiliul Local la ultima sedinta, dezbaterile asupra acestui punct durand aproape tot atat cat a durat discutarea celorlalte probleme de pe ordinea de zi. Faptul ca, la Sinaia, de-abia de-acum inainte se vor vinde, prin incredintare directa, terenurile concesionate, nu reprezinta o ramanere in urma a administratiei sinaiene, ci o „precocitate” manifestata de administratiile care au mers pe acest drum pana acum. Cadrul legal care sa le permita aceasta practica a aparut abia in luna iulie a acestui an. Iata ce spune articolul 125 al Legii administratiei publice locale 215/2001, modificat prin Legea 286/2006: „(alin.2) Vanzarea, concesionarea si inchirierea se fac prin licitatie publica, organizata in conditiile legii. (alin.3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), in cazul in care consiliile locale sau judetene hotarasc vanzarea unui teren aflat in proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate constructii, constructorii de buna-credinta ai acestora beneficiaza de un drept de preemptiune la cumpararea terenului aferent constructiilor. Pretul de vanzare se stabileste pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau judetean, dupa caz.”
Practica a luat-o inaintea teoriei
Printre localitatile in care s-au vandut prin incredintare directa terenuri aflate in concesiune, atunci cand nu exista inca o lege care sa permita acest lucru, se numara si Azuga. Dupa cate spun juristii, startul la vanzarea concesiunilor a fost dat la Predeal, printr-o hotarare de consiliu care stabilea ca valoarea terenului este fixata de un evaluator, pretul la care se instraineaza terenul fiind egal cu suma determinata de evaluator minus redeventele platite de concesionar pana in momentul in care cumpara terenul. (Devenind, din concesionar, proprietar.) In fapt, vechiul contract de concesiune se intrerupea, fiind inlocuit printr-un contract de vanzare-cumparare. Hotararea luata de Consiliul Local Predeal prin care se vindeau, prin incredintare directa, terenurile aflate in concesiune a fost atacata de Prefectura Brasov, institutia din urma pierzand aceasta contestatie in instanta de contencios administrativ. Urmare a acestui precedent „favorabil”, practica vanzarii terenurilor concesionate a fost adoptata, alaturi de alte consilii locale din tara, si de Consiliul Local Azuga. In administratiile unde s-a practicat acest lucru, procedura era numita, neortodox, „transformarea contractului de concesiune in contract de vanzare-cumparare”, expresie care, potrivit juristilor, este un non-sens din punct de vedere legal. Astfel, niciun contract nu se poate metamorfoza in alt tip de contract, ci primul contract inceteaza (cel de concesiune), luandu-i locul un altul (cel de vanzare-cumparare).
„Dormim linistiti”
Potrivit secretarului Primariei Azuga, Diana Dumbrava, procedura prin care s-au instrainat terenurile aflate in concesiune a fost cat se poate de legala, aceasta permitandu-le celor care au dus-o la indeplinire, punandu-si semnatura pe contractele aferente, „sa doarma linistiti”. Acelasi lucru il sustine si primarul Adrian Purcaru, care spune ca vanzarea terenurilor aflate in concesiune „a fost o gaselnita pe care eu am promovat-o, pentru a spori bugetul localitatii. Datorita ei, in ultimii doi-trei ani, orasul nostru a avut un buget dublu”. Potrivit lui Purcaru, „gaselnita” avea trei etape: „1. Se evalua terenul de catre un expert evaluator, al carui raport de evaluare era aprobat de Consiliul Local (expertul evaluator era ales in urma unei licitatii publice); 2. Se stabilea o comisie de negociere formata din membri ai Consiliului Local si din functionari ai Primariei Azuga, comisie care negocia doar in plus, fata de pretul fixat de evaluator; 3. Se incheia un contract de vanzare-cumparare la notariat, intre Consiliul Local si cumparator”. Cu toate ca se parcurgeau aceste trei etape, pretul cu care, potrivit lui Adrian Purcaru, a fost vanduta parcela „Zavoi” (aproximativ 2 hectare) catre Ital Agency (firma sotiei lui Dan Ioan Popescu) este neverosimil de mic: 15 euro/mp. (In conditiile in care, la licitatia la care s-au adjudecat ultimele loturi din Azuga, preturile au variat intre 300-400 euro/mp). Edilul sef al orasului Azuga spune, insa, ca prin vanzarea acestor terenuri „au fost incurajate firmele sa-si mareasca investitiile in terenurile detinute in localitate. Au putut sa ia imprumuturi bancare, punand gaj aceste terenuri si au capatat certitudinea ca investitia le apartine pentru totdeauna si ca o vor putea lasa mostenire copiilor (drept pe care concesiunea nu li-l conferea – n.r.).” Asadar, acestea sunt auspiciile sub care s-a purces la „transformarea contractelor de concesiune in contracte de vanzare-cumparare”, la Azuga.
Pretul de folosinta
Abia dupa aparitia cadrului legal, care stipuleaza existenta unui drept de „preemptiune pentru constructorii de buna credinta”, la Sinaia, deci se vor vinde, prin incredintare directa, terenurile concesionate. Totusi, hotararea prin care Consiliul Local Sinaia a stabilit regulile acestei proceduri are un punct de divergenta cu „normele” stabilite, „avant la lettre”, de catre Consiliul Local Azuga (si de catre CL Predeal). Astfel, la Azuga, pretul de vanzare este egal cu suma indicata de evaluator minus redeventa incasata pe durata concesiunii, in timp ce, la Sinaia, fata de formula de vanzare folosita la Azuga se mai adauga un „pret de folosinta”. Potrivit consilierilor sinaieni, deducerea redeventei din pretul de vanzare al terenului ar insemna ca, in anii scursi pana la momentul cumpararii terenului, concesionarul (devenit proprietar) foloseste gratis terenul. Or, niciun teren din proprietatea publica nu poate fi folosit fara a plati o taxa in schimb. Din aceasta cauza, consilierii sinaieni au stabilit drept taxa pentru ocuparea terenului, in timpul anilor de concesiune, un „pret de folosinta”. Acesta este egal cu raportul dintre valoarea totala a concesiunii si durata normata de folosinta a imobilului construit pe acel teren. Astfel, „pretul de folosinta” va fi mai mic decat redeventa contractului de concesiune intrucat durata normala de folosinta a unui imobil este mai mare decat durata contractului de concesiune. Pentru un cumparator care-si permite sa construiasca in aceasta zona, pretul de folosinta va fi insignifiant (uneori, sub 1 euro/mp), el reprezentand mai degraba un chitibus administrativ prin care consilierii sinaieni isi asigura, si ei, portia de somn „linistit”. Ramane de vazut daca si la Sinaia, prin incredintare directa, terenurile se vor vinde cu preturi la fel de mici precum cele practicate la Azuga.
Ionut STANESCU
