Cum e turcu’ si pistolu’!
Lucian AVRAMESCU
Demersul patriotic al fostului sef al serviciilor secrete externe Liviu Turcu, actualmente, inteleg, cetatean american, a reusit sa bulverseze bulversata viata politica romaneasca. Stocurile de motorina pentru iarna, presiunea gazelor, chiar si chestiunea vitala a muraturilor au trecut in plan secund. Megaspionul Turcu l-a dat in gat intai pe Varujan Vosganian, propus de liberalul Tariceanu pentru postul de comisar european. Armeanul care nu s-a avut niciodata bine cu turcul, din motive de geografie, religie si alte cate, a primit un bocanc in maxilar tocmai cand ii era lumea mai draga. Numai ca turcul nostru e roman. Ma rog, azi american. Complicate sunt simpatiile si adversitatile planetare! Oricum, Vosganian s-a jurat tiganeste pe mormantul stramosilor, pe copii si neamuri, ca n-a avut treaba niciodata cu securitatea si cu atat mai putin cu serviciile de spionaj extern. Argumentul care, pentru multi dintre noi sta in picioare, e ca actualul vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania n-a plecat inainte de ’89 nici pana la Ruse, iar statutul lui de merceolog sau contabil prin suburbiile Bucurestilor, la Bragadiru, pareau incompatibile cu statutul de spion pe Brodway. Reteta bulionului de Bragadiru nu interesa cred siguranta nationala nici macar in vremea lui Ceausescu, perioada in care ofiteri romani biruiau niste coduri secrete in tarile occidentale si sterpeleau formule pentru arme sofisticate.
Ei bine, acesti fosti spioni care sunt pesemne (unii dintre ei) si actuali spioni pot fi tinta cuiva. Acel cineva actioneaza deocamdata prin Liviu Turcu. Megaspionul din vremea comunista a fost injurat copios in aceste zile, dat in judecata, suspectat de evadare de la balamuc. Nici mie nu mi s-a parut, analizandu-i chipul la televizor, ca ar fi cu totul intreg. Dar cati dintre noi n-avem un gram de nebunie in tartacuta? Cine sta in spatele lui Liviu Turcu? Am pus intrebarea unor colegi mai priceputi in arta investigatiei si unora specializati cu pixul in abordarea serviciilor secrete. Am aflat astfel – e una dintre opinii – ca in spatele lui Liviu Turcu se decupeaza, uriasa, umbra nu a lui Mircea la Cozia, ci a lui Traian Basescu la Cotroceni. Basescu insusi, daca Liviu Turcu ar fi animat de impulsuri patriotice, venite fie si dupa 17 ani, ar fi putut fi un nume pe lista sa. Nu e, asa cum nu este nici un apropiat al presedintelui.
Seneca cel Batran, mi se pare, tinea minte o mie sau zece mii de cuvinte in ordinea in care ii erau spuse o singura data. De aici si vorba „ai o memorie à la Seneca”. Turcul nostru are pesemne o memorie fabuloasa daca a tinut minte numele unor ilustri necunoscuti recrutati acum doua decenii. Ei bine, memoria lui a fost asternuta ofranda la picioarele actualului presedinte al Romaniei care a mai ingenuncheat o data liberalii, l-a mai cocosat o data pe Tariceanu si a mai aratat pisica gramezii de soricei politici inghesuiti la colt. Alti cunoscatori avanseaza o idee mai complicata. Cica de afara, de peste Ocean, acum, inainte de intrarea in Uniunea Europeana, s-ar dori inlocuirea integrala a fostilor spioni ai Romaniei, indiferent ce ar face ei acum. Unii sunt mari politicieni, unii mari oameni de afaceri, altii bancheri sau in continuare spioni prin lume. Faramarea acestei structuri de elita ar fi obligatorie. Face bine aceasta actiune demolatoare Romaniei? Nu stiu.
Stradania mea de a ma documenta mi-a mai asternut in fata o varianta si o dilema. Cica intre serviciile secrete (Dumnezeule, cat de des vorbim in acesti ani de serviciile secrete de parca nimic n-ar mai conta pe pamant!) s-ar da o batalie. Batalia intre securistii lui Traian Basescu, mai supusi, mai nemetafizici si securistii scoliti ai spionajului extern. Primii, ajutati de presedinte, incearca decapitarea celorlalti. Lucrurile care par complicate sunt uneori foarte simple. Zicala „cum e turcu’ si pistolu’” ramane insa atarnata ca nuca in perete. Cine-i turcul si cine-i pistolul? Turcul ar trebui sa fie Traian Basescu, iar Liviu Turcu, pistolul cu care a detonat primele capse.
