Cuviosul Auxenţiu a trăit pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel Mic şi se trăgea cu neamul din Răsărit. Era om învăţat şi, îmbrăţişând viaţa monahală, s-a suit pe muntele ce se găseşte în faţa Oxiei; era răbdător foarte în nevoinţe, având credinţa cât se poate de dreaptă. A înfruntat puternic păgânătatea ereticilor Eutihie şi Nestorie. Şi, primind hotărârile sinodului al patrulea de la Calcedon, a ajuns vrednic de cinste înaintea împăraţilor şi a tuturor celor care veneau în legătură cu el, luminat la faţă cu darul cel dumnezeiesc, şi revărsa în toate zilele izvoare de minuni şi de tămăduiri celor care veneau la dânsul. Şi adormind în pace, a fost aşezat în sfânta biserică zidită de dânsul.
