Ana Maxim
La Penitenciarul de Femei de la Târgșor, una din cinci deținute a primit o condamnare pentru trafic și consum de droguri, ponderea celor care au comis astfel de fapte fiind cea mai mare în momentul de față. Pentru că perioada de detenție nu este gândită doar ca o pedeapsă, ci și ca o șansă de a-și schimba viața în bine, acestea primesc consiliere psihologică, iar unele dintre ele fac parte dintr-o comunitate terapeutică în cadrul căreia învață să–și asume responsabilitatea pentru faptele lor, dar şi să–și mențină abstinența. Fie că sunt condamnate pentru trafic și consum de droguri, fie pentru omor, furt sau alte fapte, cele aproape 600 de deținute învață, după gratii, un lucru esențial: pentru a rezista trebuie să uite de tristețe, iar asta reușesc dacă se implică în cât mai multe activități și își impun să fie puternice pentru familiile care le așteaptă acasă.
Pe 1 februarie a.c., în penitenciar erau 580 de persoane private de libertate, dintre acestea 37 cu domiciliul în Prahova. Cea mai mare pondere o au deținutele condamnate pentru trafic și consum de droguri – 117 , dintre care 89 au declarat că au fost consumatoare de droguri, după cum ne-a precizat directorul penitenciarului, Florin Stanciu. Mirajul banilor câștigați ușor le determină, încă, pe multe femei să cadă în capcana traficului de stupefiante. În penitenciar, persoanele care au consumat droguri primesc tratament, consiliere psihologică și participă la programe speciale care să le ajute să-și schimbe sistemul de valori și să-și refacă viața.
Investigațiile medicale destinate acestora se realizează la Spitalul Penitenciarului Rahova, unde medicul stabilește și dozele de medicamente necesare, dacă este cazul, medicamente ce sunt administrate la Penitenciarul Târgșor. Periodic, pacientele se întorc, pentru controlul medical la Rahova, cu această ocazie medicul stabilind și dacă dozele trebuie modificate. Fostele consumatoare de droguri mai primesc în penitenciar tratament pentru afecțiunile secundare apărute pe fondul consumului, de exemplu hepatoprotectoare sau interferon – când stadiul afecțiunii corespunde criteriilor de includere în programul național de sănătate și solicitarea este aprobată de Casa de Asigurări, ne-a precizat Elena Radu, psiholog și purtător de cuvânt la Penitenciarul Târgșor. În prezent, în urma evaluărilor medicale, o singură deținută care a consumat droguri primește tratament de substituție cu metadonă. Penitenciarul are și o comunitate terapeutică formată din șase foste consumatoare de droguri, care participă la programe speciale menite să le ajute să nu reia acest viciu. Participantele sunt selectate de o echipă de specialiști de la Agenția Națională Antidrog. În momentul de față, există trei comunităţi terapeutice în Penitenciarele Rahova, Jilava şi Târgşor, create în cadrul unui program finanţat prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European. Comunitatea oferă un mediu similar unei familii funcţionale, cu o ierarhie ce reflectă diferite grade de asumare a responsabilităţii şi de progres în tratament. Comunitatea terapeutică are ca scopuri: menţinerea abstinenţei faţă de droguri și alte substanţe, reabilitarea rezidenţilor prin schimbarea sistemului de valori, al identităţii şi al stilului de viaţă, obţinerea unor modele comportamentale corecte, schimbarea concepţiei negative despre sine, menţinerea unor relaţii autentice cu ceilalţi şi redobândirea capacităţii de a se bucura de propria viaţă.
De la omor la criminalitate organizată
În ceea ce privește faptele pentru care sunt condamnate persoanele private de libertate de la Penitenciarul Târgșor, după traficul și consumul de droguri urmează, ca pondere, faptele de înșelăciune – pentru care ispășeșc pedepse 38 de deținute, furt -37 de deținute, omor calificat – 27 de deținute, traficul de persoane– 29 de deținute, trafic de minori – 28 de deținute, evaziune fiscală – 20 de deținute, criminalitate organizată – 10 deținute. Există și persoane închise pentru alte fapte, precum delapidare, lipsire de libertate, corupție, lovituri cauzatoare de moarte etc. Penitenciarul organizează, pentru persoanele private de libertate, numeroase activități: alfabetizare, instruire școlară și profesională, educație religioasă, programe de educație prin sport, artă, programe de dezvoltare a abilităților parentale, de pregătire pentru liberare, de reducere a riscului de recidivă, activități de asistență psihosocială etc. Acestea le ajută să alunge tristețea și să-și schimbe viața în bine.
Elena Radu, psiholog și purtător de cuvânt al penitenciarului, ne-a precizat că există o etapă de adaptare la condițiile privării de libertate, care durează 21 de zile. Șocul trecerii la regimul de detenție se accentuează la persoanele care sunt pentru prima dată în penitenciar, iar acestea acuză : insomnii, lipsa poftei de mâncare, dureri la membrele inferioare sau devin triste. Îndeosebi persoanele vulnerabile, cu afecțiuni medicale, cu probleme emoționale anterioare, se confruntă cu astfel de probleme. “În primele 21 de zile se realizează evaluarea fiecărei femei, pe trei axe: educație, asistență psihologică, asistență socială. Apoi, se realizează un plan individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică. În cadrul acestuia se consemnează activitățile și programele pe care urmează să le deruleze fiecare în perioada în care va rămâne în penitenciar”, ne-a precizat Elena Radu. Deținutele se pot adresa psihologului oricând au nevoie de un sfat sau de sprijin moral. De obicei, acestea apelează la specialist când manifestă îngrijorări legate de copiii rămași acasă, când simt lipsa suportului familial, au dificultăți de relaționare, trec prin alte situații grele: deces în familie, divorț sau dacă sunt nemulțumite de o sancțiune disciplinară. ”Eu le ofer sprijin și suport emoțional. Le spun să se accepte pe sine, pentru că fiecare persoană poate avea eșecuri, dar și reușite. În primul rând, ele trebuie să știe că este important să se accepte pe sine și să aibă încredere în sine. Le modific acele idei negative, iraționale, și le ajut să își dezvolte o imagine realistă despre ele însele, despre viață, despre penitenciar și despre viața de după eliberare, dar și să-și descarce emoțiile, să le analizeze”, ne-a mai precizat Elena Radu.
* * *
În momentele în care deținutele se simt copleșite de tristețe, gândul că trebuie să fie puternice pentru copii și restul familiei, care le așteaptă, le oferă motivația de a rezista. Mai greu le este persoanelor singure. Pentru a ieși din starea de depresie, acestea sunt ajutate de psiholog să-și stabilească un program zilnic de activități și să relaționeze cu celelalte deținute. Pentru psiholog, cea mai grea misiune este aceea de a consilia o mamă care își pierde copilul. „Am avut astfel de cazuri și femeile depășesc foarte greu acest moment. Consideră că nu mai au niciun fel de resurse adaptative. Persoanele cu astfel de probleme au reușit să le depășească prin consiliere și implicare în diverse activități, dar în timp”, ne-a mai precizat interlocutoarea noastră.
Cea mai în vârstă deținută are 82 de ani
Câteva dintre femeile care execută pedepse la Târgșor au fost de acord să ne povestească din experiența lor de viață și despre cum au reușit să se adapteze la regimul de detenție. Roxana Rizea, în vârstă de 33 de ani, din București, ne-a povestit că este aici de un an și patru luni și mai are 7 luni până la eliberare. Este a patra oară la închisoare, de data asta pentru complicitate la tâlhărie. În prezent, face parte din comunitatea terapeutică a penitenciarului, pentru că a fost și consumatoare de droguri. Participă la activități terapeutice, primește consiliere psihologică, are și o serie de responsabilități: consemnează date despre activitățile desfășurate împreună cu celelalte deținute, organizează ședințe etc. „Am învățat să mă descopăr pe mine. Nu îmi pare rău că am ajuns aici. Am redescoperit lucruri pe care le uitasem despre mine, despre viață, despre cum trebuie să te comporți. Am recăpătat respectul de sine, am învățat din nou să respect pe alții, să îmi pese de părerile altora, știu că pot face mai multe în viață”, ne-a spus ea. Acum își dorește să fie sănătoasă, să se elibereze și să nu mai comită fapte care să o trimită iar la închisoare. Dorește să plece în străinătate și să lucreze la o firmă de mobilier și mase plastice.
Maria Nițulescu, din comuna Făurești, județul Vâlcea, are 82 de ani, și este cea mai în vârstă deținută de la Penitenciarul Târgșor. Este condamnată definitiv pentru omor. Susține că, într-o zi, o femeie venită în vizită la ea i-a cerut bani și, pentru că i-a spus că nu are, femeia a început să o lovească cu o mătură. Apoi s-a împiedicat, a căzut și a rămas fără suflare. “La un moment dat, s-a dus către ușă, a deschis-o, s-a împiedicat și a dat cu tâmpla de colțul mesei. A căzut, a început să-i curgă sânge pe nas și pe gură. Nu am pus mâna pe ea, m-am dus afară și am rugat un băiat să anunțe la 112 ce s-a întâmplat. M-au luat, m-au judecat, am ajuns aici, mi-au dat 13 ani de pușcărie pentru omor, eu nefiind vinovată”, ne spune bătrâna cu lacrimi în ochi. Şi pentru ea timpul trece greu, iar singura alinare o reprezintă drumurile la biserică.
Venus Costache, București, 47 de ani, care ispășește o condamnare pentru înșelăciune, ne-a spus că rezistă aici cu credință în Dumnezeu și cu foarte multă putere de adaptare. “Dacă am ajuns aici, ce să fac? Trebuie să fiu puternică, să rezist, să mă duc la copiii mei. Participăm la multe activități, mergem la cursuri, citim, scriem, mergem la biserică, dezlegăm cuvinte încrucișate. Asta contează cel mai mult: să știi să-ți ocupi timpul. Am făcut și un curs de deținut de sprijin și ajut alte deținute. Dacă au o problemă de comunicare, intră în depresie, vorbesc cu ele, le spun că viața nu e atât de neagră precum pare… Încerc să le fac să conștientizeze realitatea și să se gândească la faptul că, într-o zi, vom ieși de aici. Eu am doi copii acasă, care mă așteaptă”, ne-a mărturisit femeia.
