În cazul arbitrilor dâmboviţeni, prinşi în fapt când „făceau jocurile” prin Turcia şi Cipru, în meciuri amicale, două aspecte ar fi de „desluşit”! Foarte importante, mai importante decât circul în sine făcut de aceştia.
Primul aspect ar fi acela al interesului caselor de pariuri, care „storc bani” din orice şi listează astfel de partide, semn că, pe lângă „impostori” sau „băieţi inspiraţi” – depinde de nuanţă, sunt şi destui care se „frig” cu aceste meciuri şi pierd bani!
Apoi, al doilea, ar fi interesant de aflat şi ale cui sunt conturile care au scos bani mulţi, peste „media” celor care joacă, obişnuit, pentru a putea afla şi cine este în spatele „jandarmului”, „machiatului”, „excursionistului”, „nevinovaţilor” cu fluier, steag şi, uneori, „cască în ureche”!
