Cum s-a ales praful de o telegondola cumparata acum sase ani

Cu doua saptamani in urma, Consiliul Local Azuga a aprobat efectuarea unui studiu de oportunitate in vederea construirii unei instalatii de tip telegondola. Cel care si-a manifestat intentia de a realiza o astfel de investitie, estimata intre 5,5 si 7 milioane de euro, este firma Luxten. Proiectul nu este nou pentru localitatea supranumita „Micul Liverpool”. In urma cu sase ani, transportate de o garnitura feroviara, in gara din Azuga, au sosit 129 de gondole. Veneau tocmai din Austria, din statiunea montana Schladming, fiind cumparate la mana a doua de catre omul de afaceri Cristian Lulache.
Doar cu 100 de metri mai lunga
Cel care-i daduse lui Lulache ideea de a face aceasta achizitie fusese primarul de la acea vreme, inginerul Alexandru Debreti. Mare amator de schi si cunoscator al partiilor din strainatate, Debreti facuse multe calatorii in Austria, inclusiv la Schladming. (De altfel, lui i se datoreaza convertirea micutului oras industrial intr-o localitate cu veleitati turistice.) „Instalatia costa 500.000 de dolari, un pret convenabil daca il comparam cu sumele vehiculate astazi pe piata, spune fostul primar. De ce vindeau cei din Schladming aceasta telegondola? Pentru ca, un an mai tarziu, la ei in statiune urma sa aiba loc o etapa de Cupa Mondiala de Schi Alpin la barbati si femei, iar telegondola nu era suficient de incapatoare, avand cabine de patru locuri. A trebuit sa o inlocuiasca cu o telegondola cu cabine de opt locuri. Asa a aparut oportunitatea de a o cumpara. Ceea ce facea ca telegondola de la Schladming sa fie foarte atractiva pentru Azuga era rarisima compatibilitate dintre lungimea partiei din Austria si lungimea partiei din localitatea noastra: doar 100 de metri de cablu aveau sa-i prisoseasca instalatiei, odata montata in noul sau amplasament”.

Amintiri de la Schladming

Astazi, cateva dintre cele 129 de gondole care au ajuns la Azuga pot fi gasite in curtile localnicilor, dupa ce, nemontata timp de sase ani, intreaga instalatie a fost casata si trimisa la fier vechi. Oricine a dorit, contra unui pret modic, si-a putut adjudeca o cabina din instalatia care a dejugat cu mare pompa in Azuga, in vara anului 2000. „Au fost scoase la vanzare bucata cu bucata. Cine a vrut sa aiba o gondola si sa-si faca WC in ea n-a trebuit decat sa mearga si sa-si cumpere una, spune Ion, tanar azugean care e la curent cu tot ce misca in oras. O cabina este intr-o curte de pe Strada Independentei, alte doua pot fi vazute intr-o curte de pe Strada Pietei, si mai stiu si alte adrese.”. De asemenea, la baza partiei Cazacu, locul administrat de Debreti, doua dintre fostele gondole ale statiunii Schladming atarna la joasa inaltime, spanzurate de un apendice al instalatiei de teleschi. „Le tin aici ca amintire. Cu gondola numarul 127 m-am plimbat in iarna anului 1999, asa ca am un atasament suplimentar fata de aceasta”, spune Debreti nostalgic, aratand spre cabina care l-a purtat pe deasupra partiilor din Alpi.

„Pe Lulache nu l-au mai tinut buzunarele”

Lulache nu s-a putut consola cu faptul ca a inmormantat o caruta de bani in telegondola austriaca, si, periodic, reaminteste Consiliului Local de marele sau chix. In opinia lui, administratia azugeana poarta o parte din vina acestui esec. „Am fost acuzat ca nu am investit in domeniul schiabil din aceasta statiune. Tin sa va reamintesc ca am pierdut un milion de dolari cu telegondola de la Schladming, din cauza ca nu am avut sprijinul Consiliului Local pentru montarea ei”. Debreti este sceptic fata de suma cu care Lulache se declara prejudiciat in urma prapadirii gondolei aduse din Austria, si spune ca administratia azugeana nu are nicio responsabilitate pentru acest fiasco: „Eu i-am acordat lui Lulache doar consiliere tehnica, nu si financiara. Dupa ce a adus telegondola in tara, el nu a mai avut bani sa o monteze. Instalatia era antrenata la statia superioara, ceea ce presupunea niste costuri de punere in functiune de circa un milion de dolari, bani pe care investitorul i-a cerut Consiliului Local. Or, cum putea Consiliul Local sa cheltuiasca o asemenea suma pentru un proiect de interes privat? Mai ales ca nici nu dispunea de atatia bani! Lui Lulache ii e caracteristic sa se-apuce de lucruri pe care nu le mai poate duce la bun sfarsit”.
Una dintre firmele lui Lulache construieste, in acest moment, un complex de agrement la baza partiei Sorica. Interpelat de consilieri cu privire la intarzierea executiei complexului cu pricina, el a spus ca santierul sta pe loc din cauza lipsei de utilitati din acea zona, explicatie fata de care multi dintre consilieri s-au aratat neincrezatori. (Din punctul de vedere al acestora, un raspuns mai aproape de adevar ar fi lipsa de finante a bucuresteanului.)
Ionut STANESCU