Luiza Rădulescu Pintilie
Cred că nu e român care să nu cunoască scandalul autostrăzilor în România – contracte și licitații dubioase, amânări, surpări, lucrări încremenite, studii de fezabilitate făcute, refăcute sau contestate, bâlbâieli legislative, promisiuni neonorate. În fapt, mai nimic nu a lipsit din tot ceea ce a făcut posibil ca fie un kilometru de autostradă de la noi să coste cam de vreo trei ori mai mult decât la vecinii bulgari – ca să ne oprim doar la un singur exemplu, fie să constituie o izbândă trâmbițată, în toate zările, până nu a luat-o la vale sau să rămână desenat pe hârtie, amânându-se sine die începerea lucrărilor fiindcă n-au fost prevăzute podețe pentru urși și tuneluri pentru lilieci. În sfârșit, trista și reala poveste a autostrăzilor e mai mult decât cunoscută și în plină desfășurare, din păcate, cam la fel cum s-a tot scris în ultimii ani!
În 2017 se împlinesc 50 de ani de la demararea lucrărilor la prima autostradă din România- București-Pitești, terminată în 1973 și modernizată în 2007, 2010, 2011. Cam tot de prin acea perioadă datează și un raport de specialitate care evidenția că , în condițiile creșterilor de trafic, România ar cam fi trebuit să aibă, pe la începutul anilor 1990, aproximativ 3200 kilometri de autostradă. Ar fi trebuit să aibă…
Și în timp ce pare tot mai greu de anticipat soarta autostrăzilor românești – inclusiv a celei care ar trebui să pună capăt permanentului coșmar al traficului de pe DN1 – localnicii unei comune prahovene, Dumbrăvești, au toate șansele ca în martie-aprilie să facă saltul de la o îngustă ulicioară cu noroi și mărăciniș la un fel de autostradă de rang local ! În mod cert astfel li se va părea zecilor de copii din cătunul Crăciunești care merg zilnic la școală, însoțiți de părinți și bunici, potecuța pe care o ocoleau destul ca să nu rămână înnoroiți ori înzăpeziți, scurtând pe aici drumul doar pe vreme bună. Și la fel celor care merg la magazin, să-și ia o pâine, la dispensar și farmacie sau la biserică, ori navetiștilor care aleargă să prindă microbuzul, venind din același cătun sau din alt sat al comunei – Sfârleanca. Ulicioara știută din bătrâni a fost lărgită, după cum ne spunea ieri primarul comunei Dumbrăvești, Valentin State, la patru metri, au fost astupate și nivelate toate gropile, s-a montat pavaj și au fost amenajate trotuare, costul total al lucrărilor ridicându-se la 147.000 de lei, plus TVA. Autostradă adevărată pentru ultimii urmași ai eroului Grigore Ioan pe la poarta cărora trece modernul drum, pentru bătrânele care merg să-și tămâieze morții , pentru copii și părinți deopotrivă! Un pas necesar spre civilizație pentru o comunitate de sute de familii. Rămâne de văzut dacă, după inaugurarea programată cel mai târziu în aprilie, și numele de acum al drumeagului – pe la Buriaș – se va schimba în unul nou, mai potrivit cu rangul dobândit de vechea ulicioară la început de 2017.