Drumul catre faliment a fost pavat cu aur si bauturi fine
Asa cum am anuntat intr-o editie precedenta, astazi revenim cu amanunte legate de dramatica poveste a celor aproximativ o mie de salariati de la Bega Real Pleasa, ajunsi, realmente, pe drumuri dupa ce initial credeau ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior. Privatizata cu mare tam-tam, cu cativa ani in urma, fosta producatoare de materiale refractare este, in prezent, in stare de lichidare judiciara, dupa o administrare de “succes” a patronatului condus de fratii Cristescu, proprietarii holdingului timisorean de firme Bega Grup. Tratati cu cel mai condamnabil dispret, salariatilor li s-a spus ca falimentul iminent are cauze ce nu tin de competitivitate ci, de un destin mult prea tragic. In realitate, “karma” nefasta care s-a abatut asupra societatii a fost foarte bine intretinuta printr-o gestionare defectuoasa a banului. In folosul celor ce conduceau firma si in detrimentul salariatilor. Reporterii cotidianului nostru au intrat in posesia unor documente, din care reiese o modalitate dezastruoasa de cheltuire a banilor societatii. In timp ce oamenii erau muritori de foame, cu salariile neprimite de cateva luni bune, conducerea fabricii, in frunte cu directoarea generala Ecaterina Popescu, semna facturi, cu care achizitiona parfumuri de zeci de milioane si bijuterii extrem de scumpe. Directorii de la Real Pleasa se plimbau prin mall-urile patriei, cumparand, ca niste adevarati nababi, produse de lux, in valoare de zeci de milioane de lei vechi.
In numele societatii, s-au achizitionat, in perioada 2001-2004, bijuterii de 18 karate, parfumuri de patru milioane bucata si bauturi spirtoase care depasesc, ca pret pentru o sticla, un salariu minim pe economie. Odata cu produsele de chermeza si cu oaspetii despre care putem presupune ca au beneficiat, din plin, de astfel de cadouri, la poarta fabricii a batut si inevitabilul faliment. Nu toata lumea a suferit, in urma acestui esec economic. Fosta directoare de la Bega Real Pleasa, Ecaterina Popescu, a fost recompensata, pentru conducerea catre faliment a fabricii, cu un post la fel de caldut, in fruntea societatii Chimforex, proprietate a acelorasi patroni ai Bega Grup. Se pare ca fratii de afaceri contrazic orice norma in lumea business-ului – daca altii ar fi dat pe usa afara un director ce duce fabrica de rapa, acestia, in schimb, o angajeaza pe Popescu in fruntea unei alte societati de-a lor. Cu aceasta fericita ocazie, se poate inventa o noua zicala, demna de mediul de afaceri balcanic: falimentul dupa whisky e placere!
Bijuterii, parfumuri si licori scumpe pentru protocol
Rasfoim la intamplare cateva dintre documentele de plata ale firmei. Factura fiscala nr. 4753852, din 28 februarie 2003, atesta faptul ca delegatul Ecaterina Popescu, director general al SC Bega Real Pleasa, cumpara in numele acestei societati “Bijuterii aur 583, 14 karate, 26,84 grame”, in valoare totala de 11.004.400 lei vechi. Firma este in Bucuresti ca deh, obrazul subtire, de directoare a unei societati falimentare, cu cheltuiala si snobism se tine! si cu whisky, am adauga, trecand in revista si facturile cu astfel de produse.
Aceeasi Ecaterina Popescu cumpara, in 29 decembrie 2002, tot pentru Bega Real Pleasa, una bucata trusa cosmetice, de numai trei milioane de lei. Probabil ca cineva se pregatea de Revelion. Sau cine stie, unii poate mai serbeaza Mos Gerila… Aceeasi directoare achizitioneaza “produse parfumerie”, in data de 19 decembrie 2002, de numai 6.862.500 lei, iar in 23 decembrie, cu factura fiscala nr. 5457553, Ecaterina Popescu mai semneaza, ca delegat, pentru achizitionarea de „parfumuri”, de la o societate bucuresteana, in valoare de 2.900.000 lei vechi.
Directorul economic face shopping de produse decorative
Tot in apropierea sarbatorilor, dar in anul 2003, cand situatia economica a fabricii devenise una extrem de proasta, directoarea Ecaterina Popescu iese, din nou, la cumparaturi, in numele Bega Real, pentru a achizitiona un mezelic de bijuterii de aur, de 18 karate, la modicul pret de numai 11.700.000 lei. Bineinteles ca langa atata bunastare, merge si un whisky Chivas Regal, de 1.500.000, cumparat, printr-o alta factura, tot in luna cadourilor din 2003.
Nici directorul economic al decedatei Bega Real Pleasa nu avea gusturi rele. Din plictiseala, probabil, si Puiu Dumineca mai pleca la shopping. Acestuia i-a placut, foarte mult, de exemplu, un ceas, pe care a platit, din contul aceleiasi “muribunde” Bega Real Pleasa, suma de, tineti-va bine!, 15.224.000 lei vechi, conform facturii fiscale nr. 0854405, eliberata in data de 13 ianuarie 2003. Directorul economic a cumparat produse decorative, confectii, bijuterii de alte multe milioane si trabucuri. Pentru aceeasi firma, Puiu a cumparat si un acumulator Nokia. Pentru a se auzi mai bine cand se da stingerea. Care s-a si dat, in prezent ramanand, din fabrica, cateva ziduri daramate si un morman de fiare ruginite.
Privatizare si promisiuni cu cantec
Toate achizitiile de mai sus s-au efectuat intr-o perioada cand societatea era in deriva, sub administrarea acelorasi factori care s-au intrecut in a cumpara, din contul societatii, produse de lux. Conducerea Real Pleasa, pusa in functie odata cu venirea la carma fabricii a fratilor Cristescu, a reusit performanta, cu ghilimelele de rigoare, de a aduce la disperare angajatii care nu-si primeau chenzina cu lunile. Achizitionata la un pret derizoriu, fabrica a ajuns la cheremul noilor patroni, instrainandu-se activele catre alte “surori” de trust, la preturi modice. Daca la momentul semnarii contractului de privatizare, patronii s-au angajat sa mentina in functie, pentru urmatorii cinci ani, un procent de 75 la suta dintre salariati, data limita a perioadei, care coincide cu luna decembrie a anului curent, reflecta o situatie cu accente dramatice: toate promisiunile au fost incalcate. In afara de angajati, transformati in someri, peste noapte, din societate nu a mai ramas mare lucru de lichidat. La masa credala se vor inventaria, probabil, cele cateva ziduri ramase, pe care creditorii nu-si vor putea recupera mare lucru din sumele investite sau din datoriile pe care societatea falimentara le-a acumulat, la diferiti distribuitori, in ultimii ani.
Sindicalistii bat instantele, in cautarea dreptatii
Reprezentantii sindicatului “Real” au luptat cu patronatul pana in ultima clipa, fiind tarati in instante de avocatii angajati impotriva acestora. Oamenii au facut nenumarate sesizari catre organele de control, prin care trageau semnale de alarma, in legatura cu felul in care s-a respectat contractul de privatizare si s-a administrat societatea. Din pacate, se pare ca ecoul memoriilor trimise peste tot s-a reflectat numai in paginile topului 300, unde timisorenii Marius si Emil Cristescu ocupa un loc fruntas. Peste tot acest peisaj dezastruos, stralucesc bijuteriile si produsele de protocol, cumparate cu zeci de milioane, in aceeasi perioada in care se intarzia cu plata salariilor. Salarii care au fost de mult sistate, odata cu demararea procedurii de lichidare judiciara. Cei o mie de someri isi cauta inca dreptatea, prin instante. In acest timp, la gatul cui or fi atarnand zecile de grame de aur, achizitionate de societatea falimentara, prin delegatul acesteia, directoarea generala Ecaterina Popescu ? Evident, este o intrebare, cel mult, retorica.
Sebastian IGNAT
