Pe culoarul Primariei Comarnic, abia se poate trece. Motivul e unul singur: oamenii coboara din varful dealurilor, din cele mai indepartate cartiere, se invoiesc de la serviciu sau isi trimit rudele sa depuna formularul pentru reducerea facturii de gaze. De la prima ora, de cum usile primariei se deschid, primii comarniceni isi fac aparitia pe culoare, imbracati gros si tinand in maini papornite pentru toate sarcinile pe care le au de indeplinit in cursul zilei. Toti se-aduna in fata unei singure usi, care, scart-scart, scart-scart, ii face sa dispara, unul cate unul, intr-o incapere modesta. Intind functionarilor (trei, care si-au insusit vrand nevrand acest serviciu) cererile pe care le-au completat de unii singuri, si asteapta, ciocnindu-si calcaiele, verdictul acestora. „Ce-ai scris aicea, mamaie?”, o intreaba secretarul Ioana Velciu pe-o batrana care ridica din umeri si se fastaceste inainte de a raspunde cu jumatate de glas: „Pensia mea, ce sa scriu!” „Pai, ai pensie de 22 de milioane?” Batranica se da putin inapoi, ca si cum ar executa un recul, apoi se dumireste despre ce e vorba: „Am 2.200.000 de lei vechi pensia. Oi fi mai pus inca un zero, din greseala”. Secretarul corecteaza rabdator, verifica daca mamaia a adunat si a impartit corect veniturile la 2, s-apoi ii comunica batranei ca poate sa se intoarca acasa. Batranica nu e singura care, din neatentie, si-a umflat pensia: „Eu am avut astazi pe cineva cu 33 de milioane pensia, iar ieri cu 40 de milioane”, spune un alt functionar – responsabil cu anchetele sociale, pana sa inceapa avalansa formularelor de la gaze. Toata Primaria a fost data peste cap de subventiile si programele pe care Guvernul le acorda si le desfasoara: „Ne-au pus in carca si formularele pentru reducerea facturii de gaze, si formularele pentru solicitarea cotei de lapte, si programul de identificare a parcelei”, spune vicele Sorin Peticila, prinzandu-se de tample, si contempland descurajat cum culoarele institutiei sale se infunda cu oameni. Mai toate familiile din Comarnic sunt asteptate, printr-un reprezentant, sa treaca pragul Primariei: „Cum ultima grupa de venituri pentru care se acorda ajutoare la incalzire este de 500 de lei pe membru de familie, foarte putini comarniceni vor depasi aceasta limita, asa ca aproape toti vor veni sa depuna cereri pentru subventiile la gaze. La noi in oras nu sunt abonati la sistemul centralizat de incalzire”, spune secretarul primariei.
„Sper sa nu ne-nscrie iar in FSN!”
In timp ce ne explica de ce se aduna atata lume la primarie, secretarul Ioana Velciu este intrerupta de un barbat care patrunde si el in incapere, dupa ce asteptase minute bune pe culoar. Isi poarta pardesiul descheiat si zambeste politicos: nu stie cum se completeaza formularele, si banuieste ca le-a gresit pe toate pe care le tine sub brat. Le-a adus pe-al sau si pe-ale fiilor sai: ei muncesc si n-au putut veni la primarie. In timp ce secretarul rescrie formularele, pe care barbatul, incurcandu-se in calcule, le-a facut harcea-parcea, acesta ii iscodeste pe functionari: „Sigur ne dau ceva, sau luam iar plasa? In 1990, ne-au chemat si ne-au zis sa facem cereri pentru butelii. Cred ca ne-au inscris in FSN, fiindca nimeni n-a primit nicio butelie”. Dupa ce primeste asigurari de la functionari ca nu va lua plasa, comarniceanul paraseste biroul primariei resemnat: „Ce-o fi o fi!” Gandul sau n-apuca insa sa rasune in biroul ticsit de oameni. Dupa ce se face nevazut, usa scartaie si in locul lui rasare altcineva. „Lucram in flux continuu, rareori mai prindem cate-un minut de pauza. Cred ca, pana la urma, va trebui sa strangem vreo 3.500 de formulare”, spune secretarul, evaluand hartogaraia care sta sa se-abata peste biroul sau.
Ionut STANESCU
