Luiza Rădulescu Pintilie
Sub frumoasa cădere a unor fulgi răzleți de zăpadă, comuna prahoveană Sângeru a fost ieri, preț de câteva ceasuri, un fel de neîncoronată capitală culturală mondială. La Muzeul Pietrei, sub boltirea a trei mari și inedite săli expoziționale, s-au strâns laolaltă politicieni și oameni de cultură de prim rang ai lumii, cu buletin de New York, Londra ori București, capete încoronate, sportivi și suverani pontifi, toți consăteni pe aceeași largă „uliță” a Terrei, înrămați cu talent și rafinată ironie, în sute de caricaturi, de graficianul Marian Avramescu.
Deținător a peste 40 de premii internaționale – între care se regăsesc medalia de aur a Olimpiadei caricaturiștilor de la Beijing și foarte recentul mare premiu obținut la Brăila, într-o competiție la care au participat peste 200 de artiști din întreaga lume -, cu prezențe notabile în expoziții de grup și personale, în colecții de pe toate continentele, Marian Avramescu și-a pus inconfundabila semnătură sub mai bine de 5000 de lucrări, dintre care câteva sute sunt reunite în expoziția vernisată ieri sub titlul “Cetățeni din satul Terra” și în care Obama, Trump, Margaret Thatcher, Putin, Hemingway, Eminescu, Radu Beligan, Ion Iliescu, Liviu Dragnea, Elena Udrea, Leonard Doroftei și încă mulți alții vor rămâne la sfat, dincolo de timp și de harta geografică, până la început de primăvară (8 Martie 2017).
O expoziție ce deschide un interesant proiect al întâlnirilor de spirit de la Muzeul Pietrei- statornicit în idee și, iată, și în fapt, prin evenimentul excepțional de ieri, căruia i-a dat viață și profunzime poetul şi jurnalistul Lucian Avramescu, cel care a statornicit în refăcuta casă a bunicului său o frumoasă înfrățire a pietrei cioplite, a cuvântului scris și a tușelor grafice măiestrit trasate de fratele său, Marian Avramescu. Și încă mai mult de atât, fiindcă toată frumoasa întâmplare de ieri vine de fapt mai de demult și trece mai departe de granița unei singure zile. Având forța zidurilor de cetate în care a făcut posibilă renașterea unei uitate tradiții a cioplitorilor în piatră prin ”singurul Muzeu al Pietrei clădit și donat poporului român prin strădania unui scriitor” – cum mărturisește directorul A.M. PRESS, Lucian Avramescu, a nemărginitei sale iubiri față de locul rădăcinilor, dar și a mândriei că nepotul său, Alexandru Tomescu, violonist încoronat cu peste 50 de premii internaționale-prezent și el la reuniunea de ieri a familiei “de sânge” și a celei culturale – adaugă sublimul unor acorduri ce pot domoli până și vâltoare timpului zbuciumat de astăzi și adăugându-și, deopotrivă, candoarea fiicei sale, Luciana, care topește deja, în luminoase desene, bucurii fără de egal. De altfel, dacă ar fi fost posibilă o suprapunere a cuvintelor rostite ieri cu stilul atât de fermecător de poetul Lucian Avramescu, peste modestia celor ale graficianului Marian Avramescu – care a lăsat mai degrabă desenelor forța de a vorbi în numele său – și peste căldura rememorărilor îmbrățișate de muzicianul Alexandru Tomescu, atunci ar fi fost lesne de recompus imaginea unei familii care, cu siguranță, are spiritualitatea în genă și a înnobilat-o din generație în generație. De altfel, cel de-al doilea mare eveniment din cadrul întâlnirilor de la Muzeul Pietrei va sta sub semnul virtuozității și al muzicii răsunânde pe corzile viorii Stradivarius mânuite atât de unic de Alexandru Tomescu.
Emoționantă a fost și prezența unora dintre cei în mijlocul cărora s-a întors Lucian Avramescu, intelectuali ai locului, săteni care îi cunosc bine familia și de care, la rându-i, se simte legat, prieteni,elevi de la școala din apropierea muzeului și a bisericii în curtea căreia bunicul său înrădăcinase câțiva falnici brazi, doborâți, spre mâhnirea sa, necugetat, la pământ. Din fericire, ceva din sfințenia și din credința lăsate, de asemenea, moștenire de familie se regăsesc, pentru totdeauna, și în icoanele pictate de Marian Avramescu – unele dintre ele prezente în expoziție – și în colecția de vechi icoane a familiei.
Și, într-un fel, toată imaginea aceasta a devenit cel mai de netăgăduit argument al îndreptățitei dorințe a poetului și jurnalistului Lucian Avramescu de a transforma Sângeru într-o capitală culturală cel puțin de rang zonal. Cu ziduri de piatră și ferestre la care să ardă, nestinsă, flacăra spiritului…
