Se termină banii !?

Transparenţa financiară a clubului Petrolul 52 poate duce la o analiză interesantă, din care cei interesaţi vreodată „să facă fotbal”, fără bani publici, au multe de învăţat.
Prima concluzie şi cea mai importantă ar fi aceea că, din păcate, fără un sponsor puternic sau o serie de sponsori importanţi – constanți – nu se poate trăi foarte mult în fotbalul nostru!

Iar la Petrolul, cel mai important „sponsor” a fost… publicul de pe arena „Ilie Oană”, care a cumpărat abonamente, bilete şi loje, pentru meciurile echipei care doreşte să păstreze vie tradiţia şi spiritul Petrolului şi care a adus în conturile clubului 251.498 lei, sumă care a depăşit cu mult veniturile din sponsorizări şi din publicitate, pe care le vom analiza separat.
Practic, s-a ajuns în situaţia ca spectatorii, unii dintre ei, să facă abonamente pentru acest sezon chiar dacă nu au participat decât la câteva meciuri, în restul timpului „locul lor” rămânând liber. A fost, mai degrabă, o formă de „solidaritate” cu proiectul iniţiat de fostele glorii, Mircea Dridea, Octavian Grigore, Cristi Vlad şi ceilalţi, aportul publicului larg la începutul acestui proiect fiind decisiv! Practic, fără acea emulaţie, care a dus la vânzarea unui număr record de abonamente şi pentru cluburi din Liga I, nu pentru echipe de judeţ, peste 1000 (care a fost „piatra de temelie” a acestui proiect), nu s-ar fi putut pleca la drum. Trendul încasărilor însă a fost unul descrescător, concluzia, la acest capitol, fiind aceea că doar din banii strânşi de la spectatori se poate face mult, dar nu… suficient. S-a ajuns astfel ca, de la aproape 7000 de spectatori, în majoritate plătitori, la primele etape (când cozile la bilete au dus la întârzierea unui meci cu 15 minute, pentru ca fanii să poată intra în arenă!!!), să se scadă până la maximum 300-400 de bilete vândute, în ultimele meciuri pe arena „Ilie Oană”.
Motivele reculului sunt diverse şi logice pe undeva: lipsa unui spectacol sportiv de top, cu care publicul ploieştean era obişnuit (pentru că, orice s-ar spune, un meci cu Cocorăştii Colţ, Măneşti etc. nu poate „rivaliza” cu un duel contra celor de la Steaua, Dinamo, Astra etc.), faptul că meciurile nu s-au jucat doar în nocturnă, costurile de închiriere fiind mai mici ziua, „rutina”, unele disensiuni între suporteri etc.
Iar dacă acest capitol al „încasărilor” din bilete se va menţine la cotele inferioare, din ultimele runde, se va ajunge chiar la situaţia de a nu se putea acoperi, din aceste încasări, sumele cheltuite pentru chirie (preţul folosirii arenei „Ilie Oană” a variat de la 4000 la 6500 de lei pe eveniment).

Sponsorii, mai puţin de jumătate

Al doilea mare capitol al veniturilor pentru galben-albaştri a fost cel al sponsorizărilor, „oamenii de bine” înţelegând că fără ajutorul lor nu se poate porni la drum, astfel că au intrat în conturile clubului ceva peste 1 miliard de lei vechi. Pare puţin, pare mult?
Este mult raportat la nivelul eşalonului patru valoric, unul de amatori, desigur, dar este puţin raportat la cheltuielile pe care le va presupune acest proiect în fazele sale următoare (în speranţa că se va ajunge acolo). Circa 25.000 de euro, strânşi de la sponsori, în cele 4 luni, ar reprezenta doar a zecea parte din ce ar fi nevoie pentru o echipă de divizia C „medie”, iar pentru mai sus, să fim serioşi, în condiţiile actuale, se cheltuie peste jumătate de milion de euro la Liga a II-a! De unde?
Aceasta pare a fi întrebarea care trebuie să-şi găsească rezolvarea, cât mai repede, varianta înfinţării unei societăţi pe acţiuni, în care să se strângă, de pe acum, bani şi pentru ce va urma, astfel încât echipa să poată „arde” toate etapele competiţionale în linişte, părând singura viabilă. Pentru că, este clar, banii de la primărie, de la buget, nu pot reprezenta nici măcar o… „speranţă”, atât timp cât proiectul acesta, Petrolul 52, a părut că este mai degrabă „driblat” de către consilieri şi primar, autoritatea locală având şi „scuza” unor experienţe nefericite cu finanţările publice în fotbal, din trecut!
„SA-ul”, desigur, nu va fi simplu de înfăptuit, şi poate reprezenta chiar o mare piatră de încercare, care să arate că proiectul nu este viabil sau că Ploieştiul „nu poate susţine fotbal de performanţă”, pur şi simplu, dar încercarea trebuie făcută! Altfel, în scurt timp, rezervele financiare vor deveni insuficiente, iar „fluxul” financiar normal al unei luni va începe să… dea cu minus. Iar asta chiar că va fi o problemă, pentru că, odată intrat în „cercul” datoriilor la ANAF sau la restanţe către jucători, va fi aproape imposibil de redresat situaţia!

Publicitatea, doar vreo 6.000 de euro

24.605 de lei a obţinut Petrolul din contracte de reclamă şi publicitate, sumă care se încadrează în aceleaşi „trend” ca şi cele de la capitolul sponsorizări – adică este o sumă frumuşică atunci când vine vorba despre Liga A Prahova, un record în materie, la acest capitol, dar foarte… departe de nevoile unui club trecut la nivel de profesionism. Apariţia celor de la Alexandrion poate fi o „gură de oxigen”. Contractul cu aceştia a început în luna noiembrie şi nu a produs „efecte” în contul clubului în analiza cifrelor financiare pe perioada august – noiembrie 2016, dar, clar, va fi nevoie de (mult) mai mult.

Cheltuieli de 80.000 de euro

Echipa Petrolul 52 a bifat, „săraca”, primul miliard de lei vechi datorat pentru taxe pe salarii şi pe celelalte venituri, deci poate fi numit un contribuabil „de bună credinţă”, care ajută bugetul oraşului pe care îl reprezintă sportiv, drept cea mai importantă echipă de fotbal a unui municipiu cu peste 200.000 de locuitori!
Acest lucru ar trebui să conteze şi să aducă măcar o doză de respect în plus din partea aleşilor locali, care au absentat de la şedinţa în care trebuia să se discute despre acest subiect, acum câteva luni! Deocamdată, însă, nu contează…
Cum o parte dintre jucători beneficiază de „ajutor financiar” din partea unor sponsori, care au suplimentat veniturile directe ale câtorva fotbalişti, salariile însumate ale jucătorilor lui Octavian Grigore au „scos din conturi” doar 70.000 de lei în 4 luni, o sumă rezonabilă, comparabilă chiar cu aceea plătită personalului TESA şi antrenorilor, care „bate” şi ea spre 60.000 de lei.
Un capitol incredibil de mare al cheltuielilor, care depăşeşte şi salarile jucătorilor şi pe cel al TESA, este reprezentat de organizarea meciurilor! De fapt, cea mai mare sumă cheltuită de club a fost pentru organizarea partidelor pe teren propriu, unde, pe lângă chiria arenei, 25,470 de lei, în total, faptul că Jandarmeria a considerat meciurile Petrolului „cu grad mediu de risc” obligând la măsuri suplimentare de siguranţă, foarte costisitoare pentru o echipă de „judeţ”, comparabile cu cele de la Liga I. Astfel, serviciile de pază (stewarzi la meciuri), dar şi amenzile achitate de către club în urma proceselor verbale, sancţiunilor, date de Jandarmerie, au depăşit 60.000 de lei, ducând organizarea meciurior pe locul 1 în „topul cheltuielilor” pe care le are acest club.

Iarna, o problemă?

În acest moment, în contul clubului Petrolul se mai află 20.544 de lei, o sumă care înseamnă destul de puţin, în contextul în care va urma o perioadă de 3 luni fără încasări din bilete, primul meci oficial din 2017 pe arena „Ilie Oană” şi, implicit, primele încasări, fiind „programate” de abia în martie, anul viitor! Până atunci, din aceşti bani și din ceea ce se va încasa de la sponsori trebuie trecută o iarnă care presupune achitarea unor salarii întregi pentru personalul TESA, măcar încă două luni de salarii pentru jucători, costurile unui cantonament centralizat în perioada de iarnă, câteva transferuri, echipament de iarnă etc., toate la un loc putând epuiza repede mica „rezervă” disponbilă acum!
Pentru fotbal în Ploieşti, aşadar, este nevoie de bani! Pur şi simplu… Altfel, ascensiunea echipei se va bloca, apoi se va pierde! Or fi unii care chiar asta aşteaptă?

• Problema palmaresului şi a mărcilor – „gaură financiară”

Vom da un simplu exemplu legat de banii care s-ar fi putut obţine dacă actualul Petrolul 52 era privit „cu ochi buni” de către cei din Consiliul Local! Dacă acest club avea mărcile şi palmaresul vechii echipe, la timp, SC FC Petrolul SA, aflată acum în faliment, ar fi putut ajunge să fie continuatoare de drept a Petrolului, în scriptele Federaţiei Române de Fotbal, şi ar fi putut încasa „rămăşiţe” din banii cuveniţi acelei structuri sportive, doar compensaţia financiară venită de la UEFA pentru prezenţa lui Ovidiu Hoban la Euro 2016 fiind de 40.000 de euro! Bani pe care Petrolul nu-i va vedea niciodată (nici cel vechi, nici cel nou, banii rămânând la dispoziţia FRF).