Nicoleta Dumitrescu
Acum câteva zile, o verişoară mi-a povestit, amuzată, de o discuţie surprinsă într-un centru comercial între o mamă şi fiică: „ Ce miroase, fa, aşa de bine? E şi restaurant aici?”, “Miroase a pui copt!” – a venit răspunsul prompt al tinerei care, probabil, dorind să nu-şi bulverseze şi mai mult mama, n-a folosit termenul pui la rotisor. În ce măsură, însă, cele două şi-au pus în căruciorul de cumpărături şi un „pui copt”, verişoara mea n-a ştiut să-mi mai spună, acestea pierzându-se în furnicarul de lume prezent, de la deschidere până la închiderea uşilor, în orice supermarket.
Trădând faptul că mama nu avea buletin de oraş şi nu era familiarizată cu interioarele marilor magazine unde politica vânzărilor a făcut ca marile câştiguri să iasă inclusiv trecând pe la nasul clienţilor arome şi mirosuri care mai de care mai apetisante, dialogul menţionat are în spate, dincolo de orice amuzament, şi o altă latură. Reflectă mai degrabă o altfel de realitate, mai tristă, în contextul în care marile centre comerciale s-au înălţat pe locuri unde, odinioară, funcţionau, la capacitate maximă, fabrici de renume, situaţie valabilă inclusiv la Ploieşti. Practic, nu trebuie decât să faci un simplu exerciţiu de memorie şi, dacă închizi ochii, poţi vizualiza ce fabrici au fost demolate, din temelii, în locul acestora apărând mari magazine.
Fără să fie vorba, în cazul de faţă, de nostalgii ale vremurilor de până în revoluţie, totuşi, ultimii 20 de ani lasă în urmă multe întrebări cărora nimeni, parcă, nu încearcă să le găsească un răspuns credibil. Concret, cum se face că, în România, cel mai mare succes, atunci când vine vorba despre noi investiţii, îl au supermarketurile şi farmaciile, pentru că euforia deschiderii sucursalelor de bănci nu mai e ceea ce a fost? Ba, la inaugurare, în cazul magazinelor, coada la intrare, pe trei rânduri, e cu mult înainte de deschidere, buluceala fiind ca urmare a faptului că se pun la bătaie tot felul de promoţii, tigăile şi maşinile de tocat dispărând de pe rafturi cât ai zice peşte, aşa cum s-a întâmplat recent şi la Câmpina.
Cei care au în cap cifrele şomajului ar zice că, odată cu apariţia noilor magazine, se mai oferă şi câteva zeci de locuri de muncă pentru aceia care fuseseră puşi pe liber, în urmă cu câţiva ani, chiar de la uzina sau fabrica ajunsă pe butuci şi dărmată ca să facă loc construirii respectivului market. Ce ironie! Dar, mai ales, ce senzaţie pot avea cei care, fie merg la cumpărături, fie lucrează la magazinul în locul căruia, în urmă cu ceva ani, era o altă clădire unde au avut, poate, primul loc de muncă…
De la alegerile prezidenţiale încoace, inclusiv anul acesta, şi-n momentul de faţă, fiindcă e campanie electorală pentru alegerile parlamentare, politicienii promit mii de locuri de muncă? Oare unde le-or avea, că în propriile lor buzunare nu sunt, în condiţiile în care, în ultimii ani, rare au fost cazurile în care s-a mai auzit că s-a mai deschis vreo fabrică. În schimb, magazine da!
