Interviu realizat de Violeta Stoica

Emil Proșcan, fostul primar al orașului Mizil, are o viziune proprie asupra problemelor pe care le prezintă pe scena politică Partidul România Unită, în rândurile căruia a intrat recent. De altfel, Emil Proșcan se și află pe lista rămasă definitivă a candidaților Partidului România Unită la Camera Deputaților în circumscripția electorală 31 – județul Prahova, ocupând locul al treilea după actualii deputați Ion Eparu și Sebastian Ghiță. Legătura directă cu administrația publică timp de două decenii, apropierea de oameni și de problemele acestora l-au determinat pe fostul edil al orașului prahovean Mizil să accepte să candideze pentru Camera Deputaților, tocmai pentru a modifica legislația actuală sau de a propune proiecte legislative noi acolo unde este necesar, în sprijinul românilor. Pe de altă parte, însă, acesta arată că PRU este singura formațiune politică din România care are îndrăzneala de a prezenta problemele dureroase cu care se confruntă românii.

– Care este motivul plecării dumneavoastră din PSD și de ce v-a atras Partidul România Unită?
– Aș vrea să precizez faptul că nu am plecat din PSD din cauza unor animozități. Și fac această precizare fiindcă nu aș vrea ca această nuanță legată de plecare să favorizeze anumite scenarii. De fapt, mai curând pot spune că am fost atras de Partidul România Unită tocmai prin faptul că are îndrăzneala de a prezenta niște lucruri arzătoare, stringente, dar și dureroase, cu care se confruntă țara noastră în ultimul timp. Probleme neabordate până acum de alte partide.
– Care ar fi aceste “lucruri arzătoare” prezentate de Partidul România Unită?
– Lucrurile legate de modul în care nu mai trebuie să fie favorizați investitorii străini în detrimentul societăților românești, și de aici, toate chestiunile colaterale care derivă, printre care și faptul că banii ar trebui să rămână în țara noastră și nu să fie scoși din țară. Alte probleme abordate direct de către reprezentanții Partidului România Unită sunt aceea de a spune stop tăierii pădurilor şi cea referitoare la renegocierea poziției față de structurile europene, față de instituțiile bancare internaționale, cum ar fi Fondul Monetar Internațional. Această poziție de drepți actuală, fără abordarea unei atitudini corecte, ne-a costat până acum prin impunerea unor condiții care au condus la ceea ce știm cu toții – la distrugerea economiei românești, a industriei, dar și a agriculturii.
– Văd că deja ați preluat și dumneavoastră puțin din tenta naționalistă a Partidului România Unită.
– Da, pentru că, pe de altă parte, și naționalismul este un lucru pe care trebuie să-l abordăm cu curaj, să ne redobândim curajul de a spune cine suntem, de unde venim și să ne recâștigăm respectul în lume, ca popor. Nu știu de ce pentru unii este jenant să se evidențieze adevărurile istorice despre poporul nostru. Nu știu de ce unii străini au repulsie față de aceste adevăruri care caracterizează poporul român. Am auzit istorici care recunosc faptul că există probe de netăgăduit care atestă prezența noastră primordială în acest spațiu geografic, cu dovezi palpabile care arată că am avut o cultură străveche, și pentru asta, toate popoarele ar trebui să ne respecte pentru ce am fost.
– Acum, ce mai reprezentăm? Nu ne mai respectăm noi, ca români?
– Cred că ar trebui să definim ceea ce înseamnă „noi”.
– De exemplu, unora dintre români le este rușine să-și spună naționalitatea atunci când pleacă în alte state mai dezvoltate…
– Mie nu-mi este rușine că sunt român. Nu mi-a fost niciodată. A… dacă unora le este rușine să spună că sunt români este probabil pentru că deja s-a format în străinătate o imagine referitoare la România ca un stat al sărăciei, al mizeriei și al țiganilor. Am văzut tendințe ale presei europene în a ne ponegri, în a ne deforma imaginea reală, lucruri total neadevărate. Eu am rămas surprins cum, chiar în clădirea Comitetului Regiunilor, au fost expuse imagini din România care prezentau exclusiv fotografii imense, alb-negru, cu mizerie, cu sărăcie, cu căruțe cu coviltir pe un fundal de câmpuri aride…
– Modul în care suntem prezentați noi în presa internațională și chiar și în instituțiile europene depinde foarte mult și de reacția, sau de lipsa de reacție, a autorităților române.
– Și atunci, spuneți-mi, nu este bine-venită această nuanță naționalistă a Partidului România Unită? De a vorbi despre adevăruri, despre poporul tău, despre istoria ta, ca neam? Este o necesitate să ne îndârjim, să spunem adevărul despre noi, să-i tragem de mânecă pe cei care ne jignesc. Avem, însă, de-a face cu două categorii de străini care vorbesc despre România, pentru că ne desconsideră doar aceia care nu au fost în țara noastră și care se exprimă în necunoștință de cauză sau doar după ce au citit articolele negative din presa internațională. La ce concluzie putem să ajungem, dacă nu la aceea că este o muncă dirijată prin presa străină? Și, din păcate, o atitudine negativă acceptată de instituțiile din România!
– Avem însă și români care își vorbesc țara negativ chiar în sânul instituțiilor europene, pe de altă parte…
– Eu le-aș spune “români” între ghilimele acestor oameni. Pentru că numai români nu sunt cei care recurg la asemenea metode.
– Dincolo de această zonă naționalistă, aș vrea să discutăm despre faptul că dumneavoastră veniți din administrație, ocupând multe mandate funcția de primar al orașului Mizil. Acum, prin candidatura la Camera Deputaților pe lista Partidului România Unită, v-ar ajuta experiența din administrația locală în activitatea în Parlament?
– Aș vrea să pun umărul și să îndrept niște lucruri de care m-am lovit, legislativ vorbind, în acești 20 de ani în care am activat ca primar. După părerea mea, în orice lucru rău făcut, ca și în cele bine făcute, motivația o reprezintă legislația. Dacă există o plajă a suferinței, a nedreptăților și a lucrurilor prost făcute, de vină este și legislația. Dacă vrei să îmbunătățești ceva, acest lucru se poate face pornind de la modificări legislative.
– Ce vreți să spuneți? Au fost lăsate anumite chichițe în legislație, pentru a putea fi interpretate?
– Exact. Atât textele unor legi, dar și normele de aplicare, sunt deseori lăsate pentru a da posibilitatea de a fi interpretate, ceea ce nu este normal.
– Ce lipsește acum din punct de vedere legislativ și ce proiect ar putea să schimbe măcar puțin în bine societatea românească?
– De exemplu, nu avem o legislație care să stimuleze producția. Cum ar arăta un program guvernamental care să propună o idee de natura aceasta: “În fiecare oraș, o fabrică!”? Poate că nu sună bine pentru unii, însă totul ar putea pleca de la legislație, pentru stimularea investițiilor și în zonele rămase fără măcar o fabrică, pentru ca oamenii să aibă unde să lucreze! Și ideile de acest gen pot continua, pentru ca românii să nu mai aibă gândul de a pleca în străinătate, la muncă, ci să rămână aici, acasă, alături de familiile lor.

Articolul poate fi citit si in editia tiparita