Familia Richter – a unor circari budapestani de cand bunicii bunicilor lor se stiu pe lume – a sosit pe Valea Prahovei. Mai intai, a poposit la Busteni, apoi la Sinaia. Se va duce si la Comarnic si, daca va gasi intelegere, isi va asterne cortul si in Breaza. Apoi, se va intoarce in Ardeal, la granita cu Ungaria, acolo unde da cele mai multe spectacole.
Primul exponat din menajeria Richterilor este un cangur pitic. A fost cumparat cu o luna in urma, de la o gradina zoologica din Olanda. A fost botezat Martiko si inca este tinut sub dresaj. Deocamdata, nu s-a invatat cu noii sai stapani. E fricos si da lovituri aprige cu picioarele din spate. Locuieste intr-o casuta din plastic colorat, imprejmuita cu un gard din sarma. Ingrijitorii i-au presarat talas in cusca, astfel incat sa calce pe moale si sa nu mai zgreaptane cu unghiile lui puternice podeaua de tabla. Cangurul pitic mananca morcovi si salata si priveste curios aratarile bipede aplecate sa-l studieze de la o departare mai mica de-un metru. Cand va intra in arena circului, Martiko va trebui sa stie sa topaie peste zaplazuri, sa faca salturi prin niste cercuri metalice si, proba cea mai asteptata, sa sada docil pe o trasurica trasa de trei capre pe care Richterii le-au tocmit, de curand, dintr-un sat transilvanean.
In manejul circarilor budapestani se desfasoara si 26 de porumbei Pava, albi si cu coada rasfirata in forma de evantai, si sapte Pechinezi, cu varste intre 1 si 13 ani. „Puffy, Puffy”, il striga Monica Richter, stapana tuturor animalelor, pe seniorul din cusca pechinezilor. Il striga degeaba: catelusul, ajuns la senectute, n-aude si nu vede nimic. Amusineaza cu boticul scos prin imprejmuirea care ii tine pe toti laolalta, in timp ce colegii sai de detentie sar de colo-colo, calcandu-l nepasatori in picioare. „Va pot spune ca dintre toate rasele de caini, Pudelul este cel mai usor de dresat. Pechinezii, chiar daca-s mici, sunt incapatanati si extrem de independenti. E foarte greu sa-i tii in frau”, le paraste Monica Richter defectele cateilor de stirpe chineza.
Cainii corciti, paznicii animalelor
O lama, botezata Bambi, o camila cu doua cocoase, botezata Sultan, pentru care circarii au platit 3.000 de euro, sase ponei si doi magarusi intregesc menajeria buda-pestana. Doi dintre caii miniaturali apartin celei mai scunde rase din lume: au 70 de cm inaltime si o speranta de viata de pana la 25 de ani. Asemenea cangurului Martiko, nici camila Sultan n-a apucat inca sa intre in campul muncii. Aceasta trebuie sa treaca prin cursuri de dresaj inainte de a invata sa ingenuncheze la comanda, sa primeasca, ospitalier, alte jivine in carca si sa dea tot hazul posibil plescaitului atat de comic al camilelor.
Or fi animalele aduse de peste mari si tari, dar de paza lor se ocupa o sleahta de caini corciti, pitulati pe dupa ponei si magari, facandu-si siesta alaturi de Sultan, lenevind langa cusca porumbeilor Pava sau langa tarcul ingust al pechinezilor. De departe, sunt cei mai credinciosi prieteni ai budapestanilor.
„Daca n-am mai face circ, n-am mai face nimic altceva. Ne-am nascut cu circul si cu circul o sa murim. Inca n-avem copii, dar trebuie sa vina si ei la un moment dat, pentru ca trebuie sa fie cineva care sa duca mai departe traditia familiei”, spune Monica Richter.
Ionut STANESCU
