* sustine Ion Grama, consilier local la Comarnic
Desi a trecut binisor de 70 de ani nu-si permite sa stea locului cat e ziulica de mare. In fiecare ceas are cate ceva de facut: fie in propria ograda (unde sunt o multime de pasari, pomi, cativa stupi de albine, precum si un vechi atelier de tamplarie), fie este angrenat intr-o actiune in folosul cetatenilor din cartierul in care locuieste sau, mai nou, in folosul intregului oras, in calitatea sa de consilier local. O astfel de conceptie de viata – aceea de a-ti face, in orice moment, datoria fara repros – a avut si pe cand era angajat, ca maistru, la MEFIN Sinaia (unde a lucrat peste 45 de ani). La fel gandeste si actioneaza si astazi, chiar daca a iesit la pensie de aproximativ 12 ani. Ne referim la Ion Grama (in foto), care locuieste, alaturi de cei doi fii ai sai, in Cartierul „Ghiosesti” din Comarnic.
„Orgoliile politice n-au ce cauta in primarie”
Cu ani in urma, a avut in doua mandate la rand, calitatea de consilier local, din partea PD-L, iar la scrutinul din iunie a.c., a fost reales. Chiar daca, in legislativul local, consilierii PD-L sunt majoritari, Ion Grama sustine, cu fermitate: „Nu vom pleca de la premisa ca, avand acest avantaj, vom vota orice proiect de hotarare propus de primar, chiar daca acesta nu este unul in concordanta cu nevoile cetatenilor. Dupa opinia mea, de-acum incolo, trebuie sa lasam orgoliile politice deoparte, caci acestea n-au ce cauta nici in Consiliul Local, nici in primarie. De fiecare data le-am spus si le voi spune colegilor mei ca oamenii ne-au ales sa facem treaba, sa rezolvam problemele Comarnicului, care nu sunt deloc putine. Daca nu lasi nimic in urma ta, degeaba ai fost consilier, primar, ministru, presedinte…”. Cu cele aproximativ 3.000 de familii, „Ghiosesti” este cel mai mare cartier al orasului, deci si problemele cu care se confrunta sunt pe masura. Iar Ion Grama, intrucat locuieste aici, le cunoaste cel mai bine. „Cartierul sufera, in primul rand – ne spunea acesta – de apa, care se da cu program, si din cauza starii jalnice a drumurilor. Hidro Prahova, societatea care administreaza, defectuos, aductiunea de apa, se tot chinuie, de peste un an, sa schimbe conductele vechi- care se fisureaza cand ti-e lumea mai draga, motiv pentru care oamenii platesc si apa risipita – dar nu a ispravit treaba nici acum. Cei de la Hidro invoca lipsa fondurilor, dar nici atunci cand au avut bani n-au lucrat cu tragere de inima”. In privinta drumurilor?. „Acestea au fost distruse, mai ales, de lucratorii de la Hidro sau de cei de la gaze. Au venit, au sapat, au schimbat conducte, dar n-au mai readus trama stradala la infatisarea initiala. Ce-i drept, nici primaria nu si-a spus, in astfel de cazuri, punctul de vedere cu fermitate. Ca atare, se impune ca, impreuna cu primaria, sa regandim prioritatile orasului si, apoi, sa trecem la treaba, in functie de fondurile existente, pe care va trebui sa le administram mult mai bine”.
Consilier, epitrop, administrator de cimitir
Din cate am aflat, pe langa functia de consilier local, Ion Grama este si un om credincios, fapt pentru care a fost ales epitrop la Biserica cu hramul „Nasterea Maicii Domnului” (in foto) si administrator al cimitirului din cartier, functii pentru care nu primeste niciun ban. „Pana in urma cu cativa ani – marturiseste acesta – credinciosii din cartierul nostru erau nevoiti sa mearga, pe jos, cativa kilometri pana la cea mai apropiata biserica, deoarece noi nu aveam un lacas sfant. A fost nevoie ca trei bucuresteni, cu dare de mana si cu credinta fata de Dumnezeu, sa vina in ajutorul nostru si, in anul 2000, biserica a fost gata. Aceasta, spre bucuria preotului paroh Ilie Caloianu si a celor peste 500 de familii din zona. Pe langa contributia financiara a fiecaruia, pe masura posibilitatilor, enoriasii au participat, benevol, la constructia propriu-zisa a bisericii”. Cu toate acestea, inteleg ca bucuria enoriasilor nu a fost deplina, deoarece nu aveati cimitir? „Asa este. Pentru a-si ingropa mortii, bietii oameni erau nevoiti sa-i poarte cale de circa 5 kilometri, pe drumuri accidentate, pana la cel mai apropiat cimitir. Atunci, cu ajutorul primariei si al cetatenilor, am adunat banii necesari pentru cumpararea terenului (3.700 mp) si amenajarea cimitirului. Am nivelat terenul, am turnat aleile, am inceput constructia capelei. Un loc de veci costa 1.259.000 de lei vechi, iar cumparatorul il poate lasa mostenire. In paralel cu finalizarea capelei, dorinta mea si a enoriasilor este aceea de a inalta, aici, o Casa Parohiala, precum si un monument al eroilor neamului dar, deocamdata, ducem lipsa de fondurile necesare. Daca, dupa ce vor citi randurile de fata, oameni de bine ne-ar putea sari in ajutor, am fi tare bucurosi si le multumim inca de pe acum”.
Dumitru CONSTANTIN
