Orasul Azuga a implinit, de curand, cinci ani de cand a fost declarat statiune turistica de interes national. Pentru a celebra aceasta aniversare, luna trecuta, cu doua zile inainte de turul al doilea al alegerilor, in centrul localitatii au fost aduse sa cante cateva trupe de muzica usoara. Desi cu un profund iz electoral, acel concert a reprezentat singura manifestare capabila sa inveseleasca spiritele intr-un oras care, in perioada estivala, este ocolit cu desavarsire de turisti. Daca numaram lunile in care pensiunile si hotelurile din Azuga stau complet goale, tragem concluzia ca administratia locala n-a prea avut ce sarbatori luna trecuta, iar eticheta de statiune, dobandita in urma cu cinci ani, are doar o palida acoperire in realitate. Vara aceasta, ca si in verile precedente, micii intreprinzatori care s-au incumetat sa investeasca in turismul azugean isi plang de mila. Unii dintre ei chiar se gandesc sa vanda si sa plece din oras.
„Nu ai ce vedea”
„De la inceputul verii si pana acum, n-am avut decat doi clienti. Doi tineri. Au stat o noapte si-au plecat. N-am de ce sa va mint”, ne-a spus Gabriela Turtoi, proprietara unei pensiuni de doua stele, cu o capacitate de zece locuri de cazare. „In afara de telegondola, nu ai ce vedea in Azuga. Mergi pana la partie si te intorci. O mai poti lua pe Valea Azugii, dar cat sa te plimbi si pe marginea raului? E liniste, e curat, dar n-ai unde te duce”, a continuat Gabriela Turtoi. Femeia spune ca absenta clientilor se cronicizeaza pe durata intregului an, cu exceptia iernii. Si nu cu exceptia intregii ierni calendaristice, ci cu exceptia zilelor cand e suficienta zapada ca turistii sa poata schia.
„Daca, in ultimii cinci ani, de cand eu am deschis aceasta pensiune, a existat o crestere a numarului de turisti, eu nu am simtit-o. E posibil ca ea sa fi fost absorbita de cei care practica turismul la negru”, a incheiat femeia.
„Imi vine sa urlu”
Dezamagirea proprietarilor de pensiuni legata de starea de parasire a orasului este direct proportionala cu banii investiti pentru a-si deschide afacerile. Acestia nu pregeta sa invinovateasca administratia locala pentru lipsa de atrac-tivitate a statiunii.
„In afara de clubul de bowling, unde se mai gaseste o discoteca sau poti juca un tenis de masa, nu exista nimic in acest oras. Nu exista o banca de odihna, pe strada principala. Daca vor sa se-aseze, oamenii n-au unde. Nu exista trotuar. Mergem pe mijlocul drumului. O angajata de-a mea a fost lovita de-o masina si s-a ales cu mana rupta. Pica padurea pe noi, dar, de la biserica pana la partie, nu exista un copac care sa-ti tina umbra. Cand e soare, te bate in cap de te innebuneste”, ne-a spus proprietara unei pensiuni de trei stele, unitate cu o capacitate de cazare de 30 de locuri. „Nu exista parcuri. Cel de langa piata eu il denumesc «maidan», acela nu se poate chema parc. Au amenajat doua jucarele pentru copii intr-un loc viran, in apropierea statiei de microbuze. Este jenant. Valea Azugii este o frumusete, insa nici acolo nu gasesti o banca pe care sa te-asezi. Pacat de aerul si de peisajele pe care Dumnezeu le-a lasat in acest loc”, a continuat femeia.
Proprietara pensiunii de trei stele spune ca ia in calcul sa-si lichideze afacerea: „Cand m-am hotarat sa investesc aici, m-am gandit ca orasul o sa prospere. In trei ani, de cand am aceasta pensiune, n-am remarcat nicio schimbare pozitiva, in afara celor pe care noi, veneticii, le-am generat. Nu stiu cum sa fac sa zbor de aici. Mi-e mila de banii si de munca noastra. Imi vine sa plang, ca sa nu zic ca-mi vine sa urlu”.
Ionut STANESCU
