Sfanta Mare Mucenica Marina

Marina se tragea din Antiohia Pisidiei. Tatal ei era preot al unui cult idolesc si se numea Edisie. Dupa moartea mamei sale, Marina a fost data in grija unei femei, care se pare ca era crestina, dar o crestina necunoscuta din acest punct de vedere. Caci, daca Edisie ar fi stiut ca acea femeie practica pe ascuns crestinismul nu si-ar mai fi lasat fiica sa fie educata crestineste, si ar fi dat-o pe bona in judecata. Pe la 12 ani, Marina a inceput sa invete si de la alti crestini concitadini Sfintele Scripturi. Iar la varsta de doar 15 ani, cand afla de patimile mucenicilor crestini, prinse dor de lupta muceniceasca. Incepu, indata, sa propage invatatura crestina in randul inchinatorilor la zei, spre supararea si mania tatalui sau, care, ca popa idolesc, era un om de seama in cetatea aceea. Nu dupa multe zile afla si guvernatorul Olimivirie ca fiica lui Edisie este crestina inflacarata la o varsta frageda. Din porunca lui Olimvirie sfanta este arestata si intemnitata. Scoasa pentru prima cercetare si adusa in fata guvernatorului, acesta ramane uimit de stralucirea obrazului si a mintii adolescentei Marina, care era si fecioara. Intrebata cum se numeste si de unde este, Marina raspunde, cu hotarare si fara frica, acestea: „Marina ma cheama, sunt nascuta si crescuta in Pisidia si cred in numele Domnului meu”. Nevrand a se lepada de Iisus Hristos, a fost batuta cu ciomege pana cand se inrosi pamantul de sangele corpului ei neprihanit. Fu introdusa din nou in temnita. Indata pamantul se cutremura si aparu, apoi, un balaur. Acesta, tarandu-se in jurul sfintei, suera si arunca din gura flacari. Marina, ingrozindu-se, se ruga intruna lui Dumnezeu ca s-o izbaveasca de balaur. Atunci, balaurul se prefacu in caine negru, care , batut de Marina, avea sa dispara din celula ei.
Fiind scoasa la a doua ancheta si, in ciuda propunerilor ademenitoare ce i se faceau, daca va reveni la idolatrie, Sfanta Mare Mucenica Marina nici nu voia sa auda de convertire, ci dorea cu ardoare sa-si dea viata pentru Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci, plin de manie, guvernatorul insusi ii taie capul.
La aceeasi data se face si pomenirea Sfintilor Mucenici Sperat si Veroniche.
Mihai Stere DERDENA

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentLUMEA IN CARE TRAIM
Articolul următorO repetitie utila