O englezoaica indragostita de Romania – unde a trait 33 de ani, fara sa-si uite patria si care considera ca “Sinaia este cel mai frumos loc de pe pamant. Venirea ei in tara noastra s-a produs in imprejurari deosebit de romantice.
Bessie Richards s-a nascut in 1860, la Brighton, in apropiere de Londra, tatal ei fiind un om cu dare de mana, dar nu bogat. La nici 17 ani, inca eleva de pension, a facut o vilegiatura in Franta la Aix les Bains. Acolo, la un festival de amatori, ea a interpretat cateva bucati la pian. A fost foarte aplaudata, iar un tanar roman aflat in sala s-a indragostit fulgerator de ea. In pauza, a fugit la o florarie iar la sfarsit a asteptat-o pe fata si pe mama ei, le-a oferit un superb buchet de flori, dupa ce se prezentase. Vazuta mai de aproape, fata era si mai frumoasa, balaie, ca in visurile lui, cu un aer feciorelnic, dar si cu sclipiri jucause in ochii albastri; era spirituala, culta, frumos educata. Au facut doua plimbari “ in trei” prin statiune si mama, vazand ce impresie puternica face asupra fiicei ei tanarul, frumos, elegant, cult si manierat, a hotarat sa scurteze sejurul la Aix si a disparut brusc, intr-o dimineata. De-abia atunci si-a dat seama Take Ionescu – caci despre el era vorba – cat de mult s-a indragostit de Bessie si neputand sa-si ostoiasca altfel dorul… s-a apucat sa invete limba engleza.
Se spune ca intamplarea ii slujeste pe indragostiti. In primavara urmatoare, Take Ionescu a zarit-o prin Paris, impreuna cu ambii parinti. A aflat de la un amic englez hotelul la care stau si s-a prezentat cu un buchet de flori cerand permisiunea sa insoteasca familia Richards in timpul cat vor ramane la Paris. Timp de o luna de zile, Take Ionescu nu s-a despartit de familia lor: la teatre, la opera, prin magazine, restaurante, la baluri, la plimbari in “Bois”… Este adevarat ca doar de putine ori si doar pentru scurt timp, cei doi tineri au ramas singuri, dar dragostea lor nu mai avea nevoie de cuvinte. La reintoarcerea in Anglia, parintii le-au permis corespondenta… cenzurata. Dupa ce si-a trecut si examenul de doctorat le-a scris parintilor fetei ca le solicita mana ei. A primit un raspuns afirmativ ca si invitatia de a veni in Anglia. Bessie s-a trezit cu el, la nicio saptamana dupa ce primise scrisoarea lor. L-a prezentat intregii familii si tuturor cunoscutilor apropiati, iar el s-a comportat exemplar, tinuta fizica si cea vestimentara, manierele elegante, eruditia, titlul de doctor in drept la Paris, cucerit la nici 23 de ani, l-au facut apreciat de toata lumea. Unchiul ei, profesor universitar, i-a apreciat cunostintele solide si l-a prezentat unor fruntasi ai dreptului englez. Unii dintre ei, oameni politici in ascensiune. Bessie, mai indragostita ca oricand, a facut doua mari concesii: a acceptat sa se stabileasca la Bucuresti si sa treaca la religia lui, botezandu-se la biserica greceasca, singura biserica ortodoxa din Londra.
Dupa ce au stabilit data si locul casatoriei, Take Ionescu a plecat la Paris pentru a aranja la legatia Romaniei formalitatile de venire in tara a logodnicei, viitoare sotie si pentru a obtine consimtamantul tatalui sau.
In legatura cu aceasta ultima problema exista trei variante. Prima: ar fi insarcinat pe prietenul sau Grigore Andronescu, care tot mergea la Bucuresti, sa ceara, in numele lui, consimtamantul. A doua: l-ar fi adus pe tatal sau la Paris sa le cunoasca, pe Bessie si pe mama ei, la un pranz, la un mare restaurant. A treia: ar fi mers chiar el la Bucuresti sa le vorbeasca parintilor sai. Oricare dintre aceste trei variante ar fi fost cea reala, rezultatul a fost dezastruos. Ghita Ioan, om de afaceri prosper, bogat, dar provenit din mici negustori, ca orice parvenit, avea planurile sale. El pusese ochii pentru fiul sau, pe o fata dintr-o familie boiereasca, putred de bogata, casatorie care l-ar fi propulsat in randurile aristocratiei bucurestene. Furiosul tata i-a declarat ca daca se insoara cu englezoaica asta saraca, nu va mai primi niciun ban de la el, ca il va dezmosteni si nici n-o sa-l mai primeasca in casa. Mai mult, ameninta ca va veni la Londra sa strice nunta !
Intors la Paris, Take Ionescu i-a comunicat totul lui Bessie. I-a spus ca o iubeste la fel de mult, dar ca daca va renunta la casatorie, o va intelege. Fata, insa, curajoasa i-a spus ca are incredere in el si ca planul ramane valabil. Casatoria a avut loc la 13 noiembrie 1881, intr-un cerc destul de restrans, la Brighton, in fata magistratului local, potrivit legilor britanice. Apoi s-au deplasat la Londra pentru casatoria religioasa, la biserica greco-ortodoxa si s-au intors la Brighton pentru petrecerea de nunta. Ghita Ioan s-a tinut de cuvant si a venit la Londra “sa strice nunta”. Ajuns acolo, nestiind nici englezeste, nici frantuzeste, nu s-a putut descurca, nu a putut sa ajunga la niciunul dintre momentele casatoriei si s-a intors si mai furios la Bucuresti.
Luna de miere de nici doua saptamani au facut-o la Paris, bucurandu-se de tot ce le putea oferi orasul – lumina. La 29 noiembrie 1881, proaspata familie a sosit la Bucuresti. Inceputurile au fost foarte grele, dar greutatile n-au faramitat-o, ci au intarit-o, facandu-l pe Take Ionescu sa inteleaga ce noroc a avut cu Bessie. Aceasta a luat totul ca o grozava aventura in care trebuie sa-si sprijine barbatul pe care il iubea, si mai ales, sa nu se planga de nimic.
Paul D.POPESCU
