PSD si PD-L, facute knock-out de PNL
Noapte alba, dar mai ales neagra pentru pesedistii si pedelistii din Sinaia. Liberalul Vlad Oprea si-a invins contracandidatii la un scor zdrobitor, mult diferit fata de procentul pe care adversarii sai se asteptau sa-l obtina. In noaptea care cobora cortina peste Ziua Copilului, membrii PSD si PD-L au trecut de la o stare de obnubilare totala – cand fantazau la obtinerea a opt sau noua scaune de consilieri – la o luciditate care i-a transformat in stane de piatra. Contactul cu realitatea pe unii i-a trezit, iar pe altii i-a aruncat intr-o lume si mai populata cu inchipuiri. In timp ce pedelistii se intrebau mecanic unde gresisera in timpul campaniei electorale, social-democratii, nauciti de esec, inca se-agatau de ipoteza unei fraude electorale careia i-ar fi cazut victime.
„Sa ne traiesti, domnul primar!”
Stransi in sediul lor de la “Prestarea”, pesedistii primeau vestile de la reprezentantii pe care-i aveau la sectiile de votare cu inima cat un purice. A fost suficient sa li se comunice rezultatele partiale de la sectia de pe Furnica si de la cele doua sectii de la Scoala „George Enescu”, pentru ca euforia cu care se dopasera in ultimele trei saptamani sa inceapa sa-si piarda din efect. De la speranta adjudecarii a noua posturi de consilieri au trecut la visul obtinerii unui scor egal cu PNL-ul lui Oprea si-au ajuns sa se tina stransi de nadejdea de a intra in turul doi. Toate redutele imaginare pe care si le plasmuiau, cu din ce in ce mai multa timiditate, le erau spulberate pe masura ce timpul trecea, iar victoria lui Oprea devenea evidenta. Dupa trei ceasuri de asteptare, in care primisera rezultatele de la sectiile de la „Carmen Sylva”, Colegiul „Mihail Cantacuzino”si centrul de pregatire al CNADNR, comentariile pesedistilor dadeau in vileag o rusine apocaliptica.
„Ce umilire! Cred ca n-am patit niciodata necaz mai mare ca asta!”, spunea unul dintre cei mai statornici batranei care participase la aceasta campanie. „De ce umilire? N-am furat si n-am dat la nimenea in cap – ca sa fi fost prinsa! A fost o lupta si am pierdut. E o experienta de viata!”, ii raspundea o femeie la fel de devotata cauzei celor trei trandafiri. „Las-o dracu de experienta! I-a doua! Cum mai ies eu pe strada, la mine in cartier?”, se lamenta alt barbat. „Ies la prima ora! Doar n-oi sta in casa!”, il intrerupea aceeasi activista. „Imi pare rau pentru domnul presedinte, atatia bani cheltuiti, atata munca, nu se astepta la asa ceva…”, se-auzea glasul unei alte sustinatoare. „Maine dimineata, trebuie sa te muti din cartier, dupa meciul pe care l-ai avut cu Oprea! Dar ce-o face cumnata-mea, care i-a dat primarului cu o geanta in cap!?”, se intreba o femeie, care, din cate se parea, dusese lupta politica si pe alte planuri. „Hai sa mergem la Oprea la sediu si sa sarbatorim cu el. Sa ne traiesti, domnul primar!”, glumea o femeie. Dilirici nu si-a trait agonia laolalta cu subordonatii sai, ci intr-un alt loc, de unde suna cu periodicitate ca sa afle cum evolua scorul si ce sanse sunt pentru a intra in turul doi.
La un moment dat, cand pesedistii mai aveau de aflat rezultatele doar de la sectia numarul sase, in randul lor s-a intors o tanara care fusese observator la Scoala „George Enescu”. Au discutat ce-au discutat, si-au ajuns la concluzia ca, la sectia aceea, au fost ceva nereguli si s-ar fi putut fura voturi. „Eu am observat ca nu-i in regula ceva, am zis ce-am zis, dar nu m-a luat nimeni in seama!”. „Trebuia sa zici mai tare, trebuia sa ne dai telefon. De-aia v-am trimis acolo! Ca sa supravegheati tot!”. Fusesera furate alegerile? Teoria era tot mai alimentata de relatarile vehemente ale femeii. Pesedistii se prindeau ca de-un colac de salvare de aceasta ipoteza. Cu cat femeia povestea mai multe, cu atat rusinea ii parasea si se transforma in revolta.
O bataie cat o viata de om
In sediul lor de marimea unei cutii de chibrituri, pedelistii se facusera lac de transpiratie. Fumul tigarilor pe care le consumau in lant se strecura afara prin deschizatura unui geam rabatat vertical. „Asta a luat tot! Culmea e ca aceleasi scoruri sunt si la Consiliul Local, si la Consiliul Judetean. Lumea a votat PNL de la un capat la altul”, spunea presedintele Nicolae Andrei, plimbandu-se pe potecile pe care sticlele de apa minerala, picioarele si scaunele colegilor sai le jalonasera in micuta incapere. „Bataie ca asta n-am mancat in viata mea”, medita, insingurat sub o palarie de cow-boy, Nicolae Neagoe.
„Oprea o sa fie pentru PNL ce este Mazare pentru PSD. Cred ca nicaieri in tara liberalii n-au luat un scor atat de bun”, se gandea Pompiliu Cretu.
Candidatul pedelist la primarie, Marius Nicolai, statea cu coatele pe masa si pufaia, boem, dintr-o tigara. Isi scotocea memoria dupa rarele momente in care premonitiile ii biruisera euforia. „Eu i-am zis lui Dilirici: «Bai, asta ne bate din primul tur!». «Fugi de-aici, nu se poate asa ceva!», imi spunea el”, vorbea, doar pentru sine insusi, viceprimarul. Cu ultimele resurse de luciditate, pedelistii incercau sa diagnosticheze dezastrul. Despicau firul in patru. Cum se putuse intampla asa ceva? Unde gresisera? Ce sondaje fusesera cele pe care le citisera pana mai ieri? Cat de grav prejudiciase imaginea partidului venirea lui Harabagiu? „Daca n-ar fi fost el, poate ca am fi luat mai multe voturi. Dar tot cu un scor slab ieseam”. „Si daca am fi avut alt candidat la primarie, si daca am fi facut altfel campania, tot atat am fi luat. PD-L-ul n-a avut niciodata mai mult de trei consilieri la Sinaia”, veneau raspunsurile, unul dupa altul.
„Al dracu, asta a luat tot!”
Apelurile lui Gheorghe Nastasia, candidatul pentru functia de presedinte al Consiliului Judetean, ii scoteau pe locatarii micii incaperi din toropeala acestor meditatii. „Nastasia spune ca lupta dintre el si Cosma se da la cateva zeci de voturi. Ne roaga sa numaram din nou buletinele de la Consiliul Judetean”, transmitea un pedelist ale carui maini fusesera blindate cu telefoane mobile. „Nastasia a pierdut in fata lui Cosma la Sinaia. Am verificat treaba asta. N-avem ce sa mai numaram”. Era ora 2.30 dimineata. Pe Bulevard incepusera sa se-auda claxoane. Treceau masini cu poze ale lui Oprea lipite pe portiere, cu steaguri galbene scoase pe geamuri si cu luminile de avarie pornite. „Ai dracu, ce scandal fac!”. „Lasa-i sa se bucure! Si noi am fi facut la fel!”.
Candidatului pedelist incepusera sa-i dea tarcoale ganduri legate de viitor. „Razvan Bogdan a muncit foarte mult! Vreau sa ma retrag si sa-i las lui locul in Consiliu. Merg la Consiliul Judetean”, spunea Marius Nicolai. „Marius, toti am muncit mult! Daca te duci la Consiliul Judetean, vei avea parte de mult mai putin stres decat in Consiliul Local. Iti spun din experienta. Du-te la judet!”, ii recomanda presedintele Andrei un caldut loc de retragere lui Nicolai. Intrebarile retorice nu conteneau. Raspunsurile se repetau cu monotonie. „Unde-am gresit?”. „Nicaieri! N-aveam cum sa obtinem mai mult!”. „Dar sa ia noua consilieri, domnule?! Si noi doar trei?!”. „Asta e!”. „Nu-nteleg si nu-mi vine sa cred!”.
Ionut STANESCU
