Bataile cu flori (I)
Bataile cu flori constituiau cel mai important eveniment monden al primaverii ploiestene. Sezonul balurilor selecte se incheiase odata cu „Lasata secului” (doar cele de „mahala” se mai organizau), viata „de societate” reducandu-se la formele obisnuite, serate literare si muzicale, onomastici, aniversari, spectacole venite in turneu etc. Apropierea sarbatorilor de Pasti reducea drastic viata mondena in oras. Ea reizbucnea odata ce postul se incheia. Erau petrecerile pascale, in prima zi cu un caracter intim, familial, in celelalte doua, mai larg, monden.
Dar, mai ales, acum reincepeau picnicurile. Primul era in vinerea din Saptamana Luminata, cand se sarbatorea Izvorul Tamaduirii. O mare parte a ploiestenilor mergea atunci in Campul Ghighiului sa petreaca. Erau, acolo, o manastire frumoasa care isi sarbatorea hramul, un izvor cu apa sfintita, un balci, poienite smaltate cu flori si cate si mai cate. Un al doilea prilej il constituie ziua de 1 Mai, „armindenul”, cand chiar traditia romaneasca cerea sa petreci in aer liber. Muncitorii, dupa ce manifestau prin oras, sfarseau prin a se pune pe petrecere la gradina „Sans Souci”. Sute de familii mergeau doi kilometri pana la marginea orasului si alti doi pana la Crangu lui Bot. Aici se asterneau paturile, peste ele cate o fata de masa, femeile, ajutate de fiice, desfaceau cosurile cu mancare si pregateau festinul, iar barbatii se ocupau de bautura, cand nu se duceau cu baietii sa se harjoneasca, cu cate o minge de fotbal amintindu-si de tinerete. Uneori, mai multe familii isi uneau paturile, mancarea si bautura pentru ca petrecerea sa fie si mai mare sau se vizitau de la o „tabara la alta”.
Desigur, familiile din artistocratia locala nu se inghesuiau in aceste locuri, obisnuite, de picnic sau la Paulesti ori spre Bucov, dar tot nu renuntau la a petrece o zi in aer liber. Ei faceau acest lucru la viile, la mosiile sau la mosioarele lor. Nicio familie nu se ducea singura, ci cu alte doua, trei, inrudite sau prietene. Mergeau cu trasurile, cu automobilele sau cu trenul, asteptandu-se in garile respective, trasuri, sarete ori, pur si simplu, carute.
Dar toate aceste petreceri „la iarba verde” nu erau de conceput fara femei. Ele pregateau alimentele, ele le ambalau in pungi, in prosoape si in cosuri, se ingrijeau sa nu lipseasca nimic, asezau „masa”, serveau si unele dintre ele erau in centrul conversatiei. Rar sa fi fost numai gospodina dintr-o familie, fara o mama, ori soacra ori sora sau cumnata, fiica, nora. Cate un vaduv ori un flacau mai tomnatic, se lipea si el la cate o „tabara” unde vedea mai multe femei…
Dar cea mai importanta petrecere de primavara o reprezentau „bataile cu flori”.
Inainte de a arata cum se desfasurau ele si a le descrie, sa ne oprim asupra unor lucruri generale.
Nu avem stiri, nici macar vagi, despre momentul cand au aparut „bataile cu flori” la Ploiesti. Desigur, insa, ca ele s-au organizat imitandu-le pe cele care existau la Bucuresti, la „Sosea” inca din 1880, daca nu chiar mai inainte. La noi credem ca nu s-au facut inainte de 1897, cand a fost terminat complet si inaugurat oficial Bulevardul. Oricum in primii ani ai secolului trecut, bataile cu flori incepusera sa se practice si la Ploiesti, perioada lor de glorie fiind cuprinsa intre 1906 si 1914. Ele au decazut apoi, treptat, pana au disparut complet pe la jumatatea perioadei interbelice.
Locul unde s-au organizat batai cu flori in Ploiesti a fost, asa cum am sugerat ceva mai sus, Bulevardul Independentei, singurul care se preta la asa ceva.
Cand se organizau ele ? Perioada era a doua jumatate a lunii mai si prima jumatate a lunii iunie, duminica. Era o perioada aproape complet lipsita de evenimente mondene, in care florile abundau in gradinile Ploiestilor. Practic, ele incepeau in prima duminica de dupa „10 Mai” si se terminau in utlima sau penultima duminica inainte de serbarile scolare de sfarsit de an (Sanpetru). In acest interval, existau cinci sau sase duminici, dar era posibil ca una sau doua sa fie cu timp nefavorabil; putem afirma ca, in medie, au fost cam patru batai cu flori pe an.
Bataile cu flori era cea mai democratica dintre petrecerile ploiestene. Se bucurau de ele oameni (mai ales tineri) din toate straturile societatii. Desigur nu se prea amestecau intre ei, cei din „elita” si cei din popor, dar barierele nu erau atat de rigide ca in alte imprejurari mondene si erau impuse cu discretie si numai pecuniar. Pe urma, ele mai aveau si un caracter filantropic; toate fondurile rezultate erau destinate operelor de binefacere.
Paul D. POPESCU
