Primarul din Busteni, Emanoil Savin, a avut parte de foarte putine critici din partea presei si a societatii civile, de-a lungul mandatului care se incheie zilele acestea. In nenumarate cazuri, ziaristii i-au inchinat ode de-un prost gust infiorator, dezgropand, in anii 2000, lugubrele tehnici de edificare a cultului personalitatii, tehnici iesite din uz odata cu incheierea epocii comuniste. De aceeasi paguboasa muza au fost inspirati profesori si angajati ai primariei. Iata, mai jos, cateva exemple ale delirului laudativ care l-a avut in centru pe Savin.
„Mentorul nostru de inima si de suflet”
Un ziarist din Sinaia a compus un portret al prieteniei ideale pentru a le arata politicienilor din Sinaia de ce este prieten cu Savin si nu si cu ei: „Pentru mine, un prieten adevarat e cel la care stiu ca pot apela oricand, la orice ora din zi si din noapte… Un om cu capul pe umeri si cu bun simt…Un om asemanator mie, la suflet…De-asta sunt prieten cu Savin”. Autorul acestui panegiric este de profesie fizician, absolventii facultatilor de stiinte exacte parand printre cei mai susceptibili la utilizarea unor formule admirative hiperbolice. Astfel, directoarea Scolii „Cezar Petrescu” din Busteni, profesoara de chimie, l-a numit pe Savin, cu prilejul redeschiderii unitatii de invatamant pe care o conduce, „mentorul nostru de inima si de suflet”. Lingusitorii nu au riscat utilizarea unor formule echivoce, nu au lasat faptele sa vorbeasca singure, ci au apelat intotdeauna la artileria grea a stilului encomiastic.
Citind cronicile miutelor pe care Savin le-a jucat in sala de sport din oras, aveai senzatia ca primarul din Busteni este un Johan Cruyff al Bucegilor, pe nedrept surghiunit la muncile administrative ale localitatii, si care, daca pronia cereasca i-ar fi rezervat o alta soarta, ar fi fost cel mai indreptatit pamantean pentru castigarea Balonului de Aur. Savin dadea pase „geniale”, „inteligente”, „dibace” si marca goluri „de toata frumusetea” de care doar regretabila absenta a unei camere de filmat a reusit sa vaduveasca genericele posteritatii. Ori de cate ori s-a pus problema atribuirii unor merite, condeierii le-au asternut cu migala pe umerii aceluiasi „domn Emanoil Savin, care a demonstrat inca o data ca este un bun cunoscator al valorilor sportive”.
Comunicatele de presa au purtat si ele pecetea prea-plecarii autorilor lor. Numele lui Savin a aparut mai mereu prefixat de abrevierea „ec”, economist, titlu cu care niste „terchea-berchea” precum Mugur Isarescu si Bogdan Baltazar au arareori ocazia sa fie aureolati. Savin a fost „ec” si in sedintele Consiliului Local, fiind singurul a carui placuta metalica de prezentare deconspira si studiile superioare ale titularului, nu doar numele.
Ionut STANESCU
