Femeile prahovene si alegerile (III)
Sistemul electoral s-a schimbat dupa primul razboi mondial. La inceput, printr-un decret regal, apoi printr-o lege votata de Parlament si consacrat prin Constitutia din 1923, s-a introdus „votul universal, direct, egal si secret”. Toti barbatii trecuti de 21 de ani, cetateni romani si care nu-si pierdusera acest drept prin efectul vreunei legi, puteau alege si puteau fi alesi. Nu mai existau colegii electorale, alegerile se desfasurau intr-o singura zi pe intreg teritoriul Romaniei. Se vota pe liste propuse de fiecare partid, care isi alegea si un semn electoral, pentru a putea vota si analfabetii. Metodologia votarii era asemanatoare cu cea de azi.
Mai trebuie sa spunem ca alegerile generale erau foarte dese. In toata perioada interbelica, doar doua guverne liberale s-au mentinut la conducere timp de patru ani (1922-1926 si 1933-1937). In rest, guvernele se succedau destul de rapid si fiecare nou guvern primea de la rege decretul de dizolvare a Corpurilor Legiuitoare si dreptul de a organiza noi alegeri (pe care le castiga totdeauna).
Femeile primeau si ele dreptul sa voteze, dar numai la alegerile locale si, evident, si sa fie alese consilieri. Numai ca nu s-au prea inghesuit la alegeri, la niciuna dintre acestea numarul femeilor nu a trecut de 20% din totalul celor prezentati la urne. A fost, totusi un succes, mai ales ca unele femei chiar au dorit sa devina consilieri comunali. Au trebuit sa mai treaca cativa ani buni pana cand organizatiile locale ale diverselor partide sa se hotarasca sa treaca pe lista si femei. In sfarsit, la alegerile din 10 martie 1926 au fost alese consilieri comunali si Dr. Maria Vantu, medic practician si Maria Postelnicescu, profesoara de matematica, directoarea Scolii secundare de fete „Despina Doamna”. Timp de trei ani, pana la 20 martie 1929, cand consiliul comunal a fost dizolvat, cele doua intelectuale, infruntand unele ironii ale colegilor barbati, au avut o activitate meritorie. Zece ani mai tarziu, la alegerile comunale din 28 aprilie 1936 s-a repetat performanta anterioara. Au fost alese consilieri, aceeasi dr. Maria Vantu si institutoarea Lucretia Georgescu.
Miza mare in alegerile locale, pe langa faptul ca aceia care fusesera alesi consilieri se bucurau de unele avantaje legale si ilegale era si faptul ca ei alegeau primarul.
Sistemul electoral de atunci facea ca alegerile generale sa fie foarte dese, iar cele locale – foarte rare. Cand regele socotea ca un guvern s-a erodat, cand nu putea face fata unei crize, cand nemultumirea populatiei sau a cercurilor politice externe, regele ii cerea demisia si desemnau un sef de partid sa formeze un nou guvern. Cum noul guvern nu ar fi avut sustinerea parlamentara i se punea la dispozitie un decret de dizolvare a Corpurilor Legiuitoare si posibilitatea de a organiza alegeri generale, din care iesea, se intelege, victorios. De aceea, in perioada interbelica, din cele zece alegeri generale desfasurate, numai doua au fost la termen (1926 si 1937), celelalte opt au fost anticipate. Constitutia permitea ca, motivat, Ministerul de Interne sa dizolve un consiliu comunal, inlocuindu-l cu o comisie interimara care avea aceleasi sarcini si prerogative, atat membrii cat si presedintele (de fapt un primar) fiind propusi, de prefect, Ministerului. Asa se face ca, in toata perioada de peste 2 decenii, mai mult de jumatate din timp, Ploiestii au fost condusi de comisii interimare. Se intelege ca nicio femeie nu a fost numita in vreo comisie interimara.
Marea schimbare a venit in 1946 cand, printr-un decret, se acorda si femeilor si tinerilor de la 18 ani in sus dreptul la vot si, implicit, dreptul de a fi ales. Acest sistem n-a functionat decat o singura data, la alegerile pentru un parlament unicameral din noiembrie 1946. Nu vom putea sti niciodata nici cati alegatori s-au prezentat atunci la urne si, cu atat mai putin, cati dintre acestia au fost femei din cauza ca au fost cele mai fraudate alegeri din istoria noastra electorala. La noi, in Prahova, s-au infruntat doua tabere: cea a opozitiei si cea guvernamentala. Din tabara opozitiei faceau parte trei partide: Partidul National Liberal Bratianu (in care ramasesera cam o treime din fostii liberali), partidul National Taranesc (din care ramasesera peste 80% din membrii organizatiei) si Partidul Social-Democrat Independent (si el foarte putin numeros). Fiecare din ele participa la alegeri pe liste proprii – pe care nu era inscrisa nicio femeie si cu semne electrorale distincte (sageata ascendenta, ochiul si respectiv, fantana). Tabara cealalta era alcatuita din partidele care formau sau sprijineau Guvernul dr.Petru Groza: P.C.R., PS.D., P.N.U – Tatarascu, Partidul National Popular, Frontul Plugarilor, PNT – Anton Alexandrescu si o serie de organizatii, ca Apararea Patriotica. Aceste forte participau pe aceeasi lista, formand o alianta, Blocul Partidelor Democrate (B.P.D.), cu acelasi semn electoral: soarele. Pe lista acestuia apareau si doua femei, din pacate niciuna prahoveanca, Ana Pauker (P.C.R.) – Ministrul Afacerilor Straine si dr. Florica Mezincescu (P.N.P.) – Ministerul Sanatatii. Ceea ce a urmat sunt lucrurile cunoscute de toata lumea.
Paul D. POPESCU
