Nicolae Iorga nu a fost numai ctitorul tipografiei de la Valeni, ci si cel care a condus-o efectiv. La parter a instalat motorul (probabil Diesel) care asigura partea mecanica, dar actiona si un generator de curent electric astfel incat aici (si la casa profesorului) s-au aprins primele becuri din Valeni. Tot la parter au fost instalate cele doua mari masini plane de tiparit, probabil un “Boston” sau doua, precum si casetele cu litere. Existau bogate sortimente de litere, variate si ca dimensiuni, dar si din punct de vedere al caracterelor, ajungand la o greutate de circa 10 tone. Tocmai din cauza greutatii enorme, toate acestea au fost instalate la parter, unde se mai gaseau si maga-ziile de materiale si, in primul rand de hartie de tipar care era adusa de la Bu-steni cu trenul si de la gara cu caruta. La etaj au fost amenajate atelierele de legatorie si cartonaj, ale caror utilaje si materiale erau mai usoare, ca si majoritatea birourilor societatii. Tot aici se gaseau si depozitele de carti care asteptau sa fie expediate sau care nu-si gasisera desfacere.
Iorga a condus si indrumat si personalul pe care tot el il recrutase. Pe langa Nicolae Stroila si Constantin Onciu (si fiul acestuia din urma Nicolae), mai adusese si alti mesteri de la “Minerva” si-si completase efectivele cu lucratori veniti de la Vaslui, Iasi si Barlad. La data inaugurarii tipografiei (21 mai 1908) erau deja angajati 14 zetari. Ulterior s-au recrutat si tineri din Valeni, dar mai ales pentru munci auxiliare – numai cativa calificandu-se -, ca si mai multe fete pentru legatorie.
Tipografia si-a continuat activitatea pana in octombrie 1916. Productia ei a fost cu totul remarcabila pentru vremea aceea atat calitativ, cat si cantitativ. Tipografii profesionisti de la Valeni reuseau sa scoata editii frumoase, greselile de tipar erau foarte rare, chiar atunci cand imprimau in franceza sau italiana si izbuteau sa descifreze scrisul profesorului, lucru pe care putini reuseau sa-l faca. Foloseau, in general, hartie buna, tare, cu coperte atragatoare. Din punct de vedere cantitativ, rezultatul a fost notabil. Ea a asigurat, timp de peste opt ani imprimarea ziarului “Neamul Romanesc” si a altor periodice ale lui Iorga. De asemenea, a lucrat si unele publicatii aparute intr-un numar sau doua, pe Valea Teleajenului.
In ceea ce priveste productia de carte ea s-a ridicat la circa 350 de volume si brosuri (305 sigure), mai mult de jumatate, semnate de Nicolae Iorga. Daca socotim la durata de 100 de luni a activitatii tipografiei, reiese o medie de peste 3 carti aparute pe luna, ceea ce pentru vremea aceea era o adevarata performanta.
Din punct de vedere material, rezultatele au fost foarte slabe. Cartile tiparite aici se vindeau greu sau nu se vindeau, mereu tipografia fiind datoare. Ea a rezistat numai datorita banilor actionarilor, mereu in datorii, dar a facut o opera culturala remarcabila.
“Nea-mul Roma-nesc” a activat cu aceeasi vigoare pana in toamna anului 1916. Desigur ca si editura si ziarul omonim au oglindit lupta lui Iorga pentru intrarea Romaniei in razboi ca o conditie neaparata in faurirea Romaniei Mari.
La inceputul lui noiembrie 1916, Iorga, om foarte lucid, a inteles rapid cum stau lucrurile, ca dusmanii nu vor putea fi opriti decat pe linia Siretului. A incetat, imediat, activitatea si a inceput sa faca planuri de evacuare. I-a trebuit un oarecare timp pana a gasit la Iasi un loc unde sa poata duce zestrea tipografiei. A inceput demontarea si si-a folosit toata influenta politica pentru a obtine mijloace de transport, dar nu a capatat vagoanele decat la jumatatea lui noiembrie. Cum trebuia sa-si evacueze si familia, bunurile personale, manuscrisele, cel putin o parte din biblioteca, Iorga nu a putut lua cu el decat o parte din utilajele demontate si o redusa cantitate de litere si de materiale. Odata cu acestea, Iorga pleca la Iasi, luand cu el si cativa tipografi care au voit sa-l urmeze.
Ceea ce a ramas la Valeni a fost vandalizat si jefuit de catre ocupantii germani. Mai inainte, insa, acestia folosisera putinul ramas ca sa imprime manifeste si ordine catre locuitori. Utilajele ramase au fost dezafectate si reciclate, sute de kilograme de litere au fost topite, mii de exemplare de carti, brosuri au fost puse pe foc; chiar cladirea a avut de suferit.
Paul D.POPESCU
