Femeile prahovene si alegerile (I)
Campania electorala, in plina desfasurare, aduce in actualitate alegerile. Ne simtim si noi obligati sa fim in atmosfera, fara sa ne amestecam cu ceva in aceasta campanie, ci invocand doar fapte si stari de lucruri dintr-un trecut mai indepartat sau mai apropiat si sa vedem in ce masura ele au influentat viata femeilor de atunci.
Alegerile constituie aspectul cel mai semnificativ al democratiei. De aceea, se intelege, ca nu putem vorbi despre ele decat odata cu epoca moderna, care a inceput, dupa cum se stie, in unele tari mai devreme, in altele mai tarziu. La noi, acest lucru apare in perioada Regulamentului Organic (1832). In el se prevedea alegerea unei adunari legislative, „Obstesca Obisnuita Adunare” de catre marii si mijlociii boieri si targovetii bogati.
Sa ne oprim mai mult asupra alegerilor locale. Aveau „caderea” de a alege toti cei care implinisera, 25 de ani, locuiau de cel putin doi ani in oras, erau proprietari de „vreun acaret nemiscator la pret de lei 2000 cel putin” sau plateau o chirie de 300 lei. Alegatorii votau pe mahalale unde isi alegeau „deputatii” (alesii mahalalelor). La primele alegeri, au fost alesi cate 4 deputati de fiecare mahala deci in total 64. Mai tarziu numarul alesilor era proportional cu numarul alegatorilor din mahalale, norma de reprezentare fiind de 1 la 10. La randul lor „deputatii” acestia alegeau conducerea „Sfatului orasenesc”, numita semioficial „Magistrat”. Ea era compusa din prezidentul magistratului, secretarul si doi „madulari” (membri), dintre care unul „cu partea enginereasca” (edilitare, constructii). Deputatii mahalalelor erau alesi o data la trei ani, la bisericile respective, de regula in luna august, iar magistratul – in fiecare an, toamna. Modalitatea de alegere era foarte simpla. La alegerile primare, tinute de obicei duminica, dupa slujba, in curtea fiecarei biserici, preotul verifica pe toti cei veniti daca au calitatile cerute pentru a fi alegatori, apoi le cerea sa faca propuneri care erau aprobate sau respinse, prin urale sau huiduieli. Apoi, cei propusi erau luati pe rand, cerandu-li-se alegatorilor care erau „pentru” sa se deplaseze spre dreapta, iar celor care erau „contra” – spre stanga.
Se numarau, apoi, alegatorii din fiecare grupa si erau trecuti de catre dascal pe raboj. Apoi, preotul anunta inca o data cati „deputati” aveau dreptul sa aleaga si acestia erau desemnati in ordinea numarului de voturi obtinute. Peste o luna, doua, acestia se intruneau la primarie pentru a alege magistratul. Se alegeau, pe rand, prezidentul, secretarul, cei doi madulari, dupa aceeasi metodologie.
De obicei, alegerile se terminau destul de repede, fiind reales vechiul prezident. In cei 32 de ani cat a durat acest sistem, 24 de ani scaunul prezidential a fost ocupat doar de trei prezidenti: Iordache Suslanescu, Gh. Boldescu si Enuta Baldovin.
Unde erau femeile in tot acest proces electoral ? Niciun document nu ne spune, nici in memorialistica prahoveana nu gasim niciun rand. Chiar amintirile bunicii autorului nu coborau atat de mult in trecut. Ne putem insa inchipui lesne. La alegerile primare, unele, dupa ce se miruiau plecau acasa sa-si vada de treburi. Altele, mai curioase, ramaneau pe la gardurile bisericii sa se uite la ce fac oamenii. Si apoi „tocau” intre ele, pana se saturau, ceea ce vazusera. Barbatii lor nu veneau de la biserica drept acasa, ci se mai abateau pe la carciuma si ele trebuiau sa fie cu toate gata pentru ca altfel, omul, fie el necajit, fie bucuros, putea sa-i „scape” cateva.
La alegerea Magistratului, femeile nici sa se uite nu puteau, pentru ca acestea se tineu in curtea interioara a municipalitatii, unde nu erau lasati sa intre decat „alesii mahalalelor”. Nu aveau niciun fel de legitimatii, dar veneau in grup in frunte cu preotul respectiv, care avea si lista. Singurele femei implicate in alegeri erau sotiile celor care sperau sa fie alesi, care trebuiau sa pregateasca niste mese deosebite pentru cate 30-40 de persoane, partizani ai sotului.
Au avut loc, in perioada acestui regim electoral si doua plebiscite (1864 si 1866), referendumuri, cum am spune astazi. Acolo votau – intr-un sistem deosebit prin inscrierea numelui in niste condici, una pentru „contra” si alta pentru „pentru” toti barbatii trecuti de 21 de ani, indiferent de starea materiala. Dar numai barbatii !
Paul D. POPESCU
