Lucian AVRAMESCU
Beizadeaua este un fiu de voda. Azi, termenul s-a largit. Fii de prefecti, de primari, de ministri, de sefi de satra se cheama, cu o generozitate umflata, beizadele. Ma rog! Ne conformam curentului.
Presa anunta ca, in proces cu statul, Valentin Ceausescu, fiul cel mare al fostului dictator, a avut castig de cauza, urmand sa-si redobandeasca bunurile confiscate abuziv la revolutie. Destui stiu ca Valentin facea nota discordanta in familie, prin modestie, discretie, comportament normal in relatiile cu colegii, cu lumea. Nu se afisa cu masini occidentale, nu farama la trei dimineata un restaurant de lux din centrul Capitalei, nu le confisca amicilor iubitele aratoase, pentru ca i s-a pus lui pata poftei pe ele. Arestarea, umilirea si deposedarea de bunuri comise impotriva lui Valentin Ceausescu au intrat in cortegiul de nedreptati comise in decembrie 1989. Brutal si primitiv a fost si gestul executiei parintilor sai care ar fi trebuit mai intai judecati. Am fi aflat multe. Cei care au decis apasarea pe tragaci n-aveau nevoie, insa, de aceste informatii utile in incalcita noastra istorie. Oricum, Valentin, pasionat doar de jocul fotbalistic al Stelei, a trait ca un tanar normal in vremuri anormale. Era, mi se pare, fizician. Repunerea lui in drepturi, la 16 ani dupa ce si-a vazut parintii ciuruiti de gloante si creierul mamei imprastiat pe asfalt, este o reparatie care ne readuce intr-un pic de normalitate. Nu poti plati pentru pacatele parintilor.
Valentin Ceausescu a intrat fara voie, tavalit de iuresul condeielor noastre, in randul beizadelelor odioase. Cei care l-au cunoscut direct (nu ma numar printre acestia) spun ca a fost o nedreptate. Rezistenta lui la tentatii, la lux, la opulenta, la obraznicie il fac, in conditiile in care si le putea permite din belsug, stimabil. Justitia recunoaste, azi, ca fata de el s-a gresit, iar condamnarea pentru subminarea economiei nationale a fost o aiureala.
Ce ne facem insa cu beizadelele de azi? Am reamintit ca termenul s-a extins, cuprinzand progeniturile stabimii in general. Fiul si fiica unui judecator din Craiova terorizeaza de ani orasul, politia, cetateanul de rand. Plini de bani, cu masini luxoase, inculti, agresivi, lacomi de petrecere si dezmat, cei doi avortoni ai lumii civilizate au dat cu flit staturii umane. Fiul unui prefect din Moldova ucide, beat, conducand pe doua roti masina lui ultimul racnet, o femeie. Urmasul unui sportiv cu merite incontestabile, inclusiv in zona afacerilor, este implicat intr-un scandal de trafic de droguri. Bucurestii sunt traversati noaptea de limuzine decapotabile care costa zeci de mii de euro intesate de tineri care urla ca urangutanii, insulta trecatorii, scuipa politistii. Sunt, multi dintre ei, fii de afaceristi prosperi, de parlamentari, de primari, de ministri. Beizadelele de azi.
Cunosc o familie stimabila. Si el si ea au urcat anevoios treptele afirmarii profesionale. Sunt, azi, personalitati de frunte in niste domenii pe care nu le voi numi. Copiii lor care au beneficiat de tot ce au agonisit parintii – glorie, avere sunt niste hahalere. Nu si-au terminat studiile, se exprima agramat, umbla cu belciuge in nas, nu stiu nimic din tot ce inseamna truda de a ajunge om. Au luat din familie doar fisticul luxului, obtinut cu truda, dar n-au inteles nimic din reteta trudei. Idolii lor sunt indivizii de bani gata, cu iahturi, avioane, paranghelii in vile incapatoare. Visul lor e sa cheltuie cat mai mult, sa se afiseze bezmetic intr-o lume in care destui impusca francul. In comparatie cu ei, fiul cel mare al lui Ceausescu mi se pare un om de toata isprava.
