Luiza RADULESCU PINTILIE
Postul Pastilor este, dupa cum spun cartile sfinte, drumul nostru spre Lumina. Dupa randuiala crestina, dintre cele 40 de trepte ale urcusului spiritual au ramas cat sa le numeri pe degetele unei maini. Iar daca ne-am fi dovedit vrednici, intai de toate, in fata propriei constiinte, ar fi momentul sa putem spune ca ne-am impacat cu noi insine si cu aceia din jurul nostru, ca ne-am regasit in cumpatare, bunatate si smerenie, ca ne-am departat de rau si de minciuna,ca am iertat ca sa fim, la randu-ne, iertati, ca ne-am inteles greselile si, mai ales, ce am avea de facut ca sa nu le mai repetam. Nu e caderea noastra sa masuram faptele altora si cu atat mai putin sa judecam. Si, totusi…E limpede, ca lumina zilei, ca pe cat de luminoasa se inalta, in unii dintre semenii nostri, credinta, pe cat de frumoase le sunt faptele, pe cat de vrednica de apreciat si de urmat- conduita de viata, pe atat de intunecata este mintea , faptuirea si existenta altora. Iar cand acestia au in mana soarta unui neam si a unei tari nu poti sa nu te tulburi si sa nu te intrebi ce-i face pe acesti oameni sa nu aiba nici respect fata de cei care i-au ales, nici frica de Dumnezeu ?! Se prea poate sa fie si putina exagerare, dar sunt momente in care ai impresia ca a coborat, peste Romania, cu adevarat, „Saptamana Patimilor”. Nici macar nu a inceput campania electorala ca sa ne putem amagi ca acestea sunt regulile jocului politic. Ca trebuie sa-ti infrangi adversarul rasucind cutitul cat mai adanc, aruncand sare peste rani sangerande, lovind miseleste si apoi fugind, zambind in fata si lovind, scurt, cu bolovanul pe la spate ! Din patru in patru ani, alegerile nu au scos la vedere candidati din ce in ce mai buni; intrecerea nu a fost una a programelor politice, lupta nu a fost a celor viteji. Dimpotriva ! Unii au inceput sa planga las,altii au agitat armele dezinformarii ori pe cele ale tradarii. Campaniile electorale nu au perfectionat strategiile, ci le-au „otravit” si mai mult. Nu se asaza ceva mai luminos, ca noroiul este deja pregatit. Se fac doi-trei pasi spre normalitate, ii „ingroapa’ cei pe alaturea cu drumul, facuti din prostie, ori cu viclenie. Exemple? Sunt multe si dumneavoastra, cititorii nostri, le stiti, ,cu siguranta, cel mai bine. Noi am vrea sa va putem spune cand se va sfarsi patimirea aceasta,cand se va vedea, mai in lumina, drumul catre ziua de maine ?! Din pacate, continuam sa ramanem la inceputul urcusului. Iar aici avem de indreptat cate ceva si noi, nu numai politicienii, daca vrem cu adevarat sa ne invrednicim sa primim Lumina care primeneste sufletul, gandul, fapta.
