Dupa 1990, soboarele de preoti, mai marii forurilor de invatamant si oameni politici ai zilei n-au mai prididit sa participe la ceremoniile de botezare a scolilor. De la Ploiesti pe Valea Prahovei si de la Campina, la… Balta Doamnei, scoli generale si licee si-au schimbat numele, sub pretextul personalizarii institutiilor de invatamant. Desi, fara sa intram prea mult in amanunte, ne-am grabi sa spunem ca altele ar fi trebuit sa fie grijile celor care le-au avut ori le au in pastorire, daca ar fi tinut, cu adevarat, sa le scoata din anonimat. Degeaba un nume ilustru pe frontispiciu – ales, nu de putine ori, neinspirat- daca scoala arata cum arata, sau daca aceia aflati la catedra ori in bancile ei se intrec in „performantele” rezultatelor slabe la invatatura si disciplina – exact cele care au coborat Prahova, de vreo cateva ori, pe ultimele locuri la nivel national. Nici dintre aceia care, asezati vremelnic, pe cate un scaun de primar ori de lider de partid, sau platiti drept diriguitori prin Ministerul Invatamantului, care s-au inghesuit, la momentul botezului, sa figureze printre invitati-unii scriind chiar si prin Cartile de onoare – nu sunt prea multi cei care s-au implicat, apoi, cu adevarat, in problemele multe si dureroase pe care le au scolile. Si, pe care, doar schimbarea de titulatura nu le-a putut si nu va putea sa le stearga. Dar istoria s-a scris deja si, mai ales, in orase, aproape nu mai este scoala a carei noua firma sa nu fi fost stropita nu numai cu agheasma, ci si cu sampania obisnuita la momentele sarbatoresti. A fost, mai intai, moda alegerii, drept patron spiritual, a unui sfant si astfel au aparut scolile „Sf.Vineri”, „Sf.Vasile”, „Sf.Apostol Andrei” din Ploiesti, „Sf.Maria” din Mizil sau „Sf.Imparati” din Balta Doamnei. Desi – ca sa dam un singur exemplu- cea dintai este fosta Scoala nr.21 din Ploiesti si suntem, mai mult ca siguri, ca abia noua denumire ii „stirbeste” ceva din personalizarea si celebritatea pe care si le adjudecase, de-a lungul timpului, cunoscuta institutie de invatamant, sub vechea titulatura, prin ceea ce spuneam ca este, de fapt, important: performanta scolara. Exact aceea care, fiindca nu prea exista, face ca elevi ai „Scolii Henri Mathias Berthelot” din Ploiesti sa nici nu poata sa pronunte numele unitatii in care invata, cat despre cine a fost – ce sa mai vorbim…
* Cui nu-i mai place numele Liceului Pedagogic?
Pe lista scolilor „botezate” este aproape gata sa se adauge si Liceul Pedagogic din Ploiesti, popit sa se numeasca „Liceul Jean Monnet”. O decizie care nedumereste si chiar nemultumeste fosti elevi si profesori ai institutiei, ba chiar si dintre cei actuali, dar si oameni care se intreaba, firesc, cui si de ce i-ar folosi o asemenea schimbare. Si de ce – admitand ca nu i-ar mai placea cuiva vechea denumire, desi ea reprezinta o emblema de prestigiu, sub semnul careia s-au pregatit multe generatii de dascali – nu s-a ales numele unei personalitati ploiestene, sau prahovene,sau romanesti, dintre multele pe care le au acest judet, tara aceasta ?! De ce s-a preferat-slugarnic, cum s-au exprimat, fara sfiala, deja, unele voci – o asemenea schimbare, fie ea si cu rezonanta europeana ? Cu atat mai mult, cu cat Liceul Pedagogic figureaza, de anul trecut, in cartea de istorie a UE, fiindu-i atribuita, pentru una dintre salile de curs, o placheta exact cu numele lui Jean Monnet – unul dintre „parintii” fondatori ai Comunitatii Europene. Astfel, liceul ploiestean s-a aflat printrele cele 50 de scoli din Romania onorate de Uniunea Europeana, in 2007, in momentul implinirii a 50 de ani de existenta. Ceea ce credem ca era, deja, de ajuns ! Chiar daca Jean Monnet este o personalitate incontestabila a secolului XX, care si-a pus semnatura pe importante momente ale constructiei si evolutiei europene, nu foloseste nimanui o preluare, in ton „cu valul”, a unei asemenea titulaturi. Dimpotriva ! Asa ca, atat cat mai este timp, poate ca se va regandi decizia adoptarii noii denumiri. Fiindca refuzam sa credem ca exista atat de inradacinata – inclusiv la sugestia unor oameni politici, cum s-a mai auzit pe ici, pe colo – ideea ca da mai bine ca, astazi, un liceu sa se numeasca „Jean Monnet” decat Pedagogic, chiar daca intre profilurile sale exista si clase de limbi straine. Vrem sa credem ca, mai devreme decat prea tarziu, se va lua decizia corecta.
C.R.
