Florin TANASESCU
Marile genii au fost, desigur, neintelese. N-au cazut la un acord comun cu semenii, iar dupa ce veacuri, mai tarziu, le-a dat cineva dreptate, totul a fost in folosul posteritatii, nu al lor, ca indivizi de sine statatori.
Solidaritati de breasla au existat candva, mai acum cateva decenii, dupa care a intervenit tehnologia asta, care nu mai pune omul fata in fata, nu mai este ancorat in realitatea de zi cu zi, ci in aia, virtuala. Cercetatorii nu mai au nevoie de sobolani, ca suntem noi pe post de cobai. Ce zic oamenii astia despre noi ? Ce diagnostic ne pun ? Ca suferim de felurite boli. Despre instrainare nici gand, ca n-au ei cunostinta de indemnuri gen „Proletari din toate tarile, uniti-va”, aruncate la ghena. Mileniul ne-a facut, incet, incet, „genii”. Nu mai e de nasul nostru, dar nu avem timp a mai sta la o barfa, la o sueta, ca ne vine in ajutor internetul de mare viteza, cu 725 megabiti pe secunda. Inainte, te apropiai de comandant in 273 de pasi pe minut, carevasazica mai greoi, dar te apropiai. Si ziceai, umil, „Ordonati”, dar ziceai.
Lumea s-a alienat – sunt vorbe care nu vor parasi prea curand platoul continental, dupa cum se recita la prognoza meteo – fiindca suntem prea comozi. De preferinta, spre a ne mai ajusta comportamentul fata de cunoscuti, dam un SMS deja setat, de genul „Exista prieteni care ne fac viata o sarbatoare si sarbatori care ne amintesc de prieteni”. Apropo, uite ca vine Pastele peste trei saptamani, hai sa ne cautam in portofoliu mesajele de-a gata, si-n memoria celularului – prietenii !
Sa ceri ceva, cuiva, entitate umana, un serviciu este, intrucatva, un lux. Mai apropiat este, de exemplu, serviciul Romtelecomului, caruia ii facem reclama fiindca chiar merita. Formezi 930 si o voce vorbeste cu tine la persoana a doua, lucru care inseamna ca beneficiezi de respect: „Bine ati venit”. Mai departe, ti se ofera niste taste, care trebuie sa fie apasate, pentru a-ti spune pasul. Amabil, esti sfatuit sa nu pui receptorul in furca, fiindca trebuie sa-ti pastrezi prioritatea. Lucru care iti da sentimentul confortabil ca mai sunt si alti instrainati, care ar fi si ei la ananghie, au nevoie de ceva, deci nu esti singur pe lume in nefericire sau impotriva tuturor, in manie. Ti se pune o melodie, ceva cu „together” – ceea ce se traduce prin „impreuna”. Daca stai mult la coada, ascultand melodia asta, te gandesti ca, odata, numai impreuna puteai reusi. Odata, fiindca acum …”Apelul dumneavoastra va fi preluat in cateva momente”. Apesi tasta trei, pentru a intra „in lumea solutiilor de comunicare”. Ultima chestie e chiar a noua minune a lumii. Adica, serviciul de telefonie ne readuce impreuna – frate cu sora, cumnat cu var, ne face o bucurie, mai ceva ca la disparuta emisiune „Surprize, Surprize” ? Cel putin pentru o iluzie, da. Dupa „together”, vine „Cu ce va putem ajuta ?” La faza asta, ramai un pic incurcat. Ai vrea sa ti se spuna cand este reunirea promotiei absolventilor de facultate din ’98, dar la o astfel de intrebare ramane stanjenita interlocutoarea, ceea ce nu ai dori, fiindca a fost amabila, doar a vorbit cu dumneavoastra cu tine, nu te-a tinut cocosat la ghiseu, nici nu ti-a trantit usa in nas, nici ca ti-a zis sa astepti 30 de zile pentru un raspuns oficial. Ca sa fii la randu-ti amabil, intrebi nu cine va castiga campionatul – Steaua sau CFR – ci cat e factura telefonica. Si, cum serviciile astea, de 930 si 931 sunt non-stop, „24 de ore din 24 la dispozitia dumneavoastra”, de ce n-am deveni si noi actionari la unul dintre ele. Am participa la adunarile ordinare sau extraordinare, in care ordinea de zi ar fi cum putem transforma impersonalitatea vantului, a ploii, lapovitei, ai caror fii (ne)legitimi suntem, si avem nevoie de stabilirea paternitatii. Sau de-o adoptie, acolo.
Fie-ne lumea serviciilor de comunicare accesibila !
