Sa nu mergi, de Summit, la Bucuresti !
Pentru multi dintre noi, organizarea Summitului NATO la Bucuresti a devenit, prin umflarea semnificatiilor, certificat de acces in Comitetul Executiv al Diriguitorilor Planetei. Sau daca nu atat, macar autorizeaza o speranta. Pentru altii, summitul e o bataie la cap in plus, prilejul accentuarii paroxistice a degringoladei nationale. Zapaceala e perceputa (si va fi receptata in plin in zilele urmatoare) pe strazi. E ceva care sa intreaca tot ceea ce am indurat pana acum? Este. Va fi un fel de desfundare la patrat si la cub a bulevardelor, care de mai multi ani sunt desfundate ciclic.
Pentru serviciile secrete, pentru politisti, jandarmi, pentru institutiile cu mitraliera si vesta antiglont, Summitul NATO e prilejul excelent de a demonstra cat de importanti sunt ei si cat de date naibii sunt ele (institutiile). Demonstratiile televizate, cu puscociul care trage de dupa coltul cladirii si cu vestele antiglont pe burdihan, vor fi decontate din buget cu o indreptatita cerere suplimentara de gologani.
La mine, la Sangeru, un vecin care se uita la televizor cu evlavie si crede tot, de parca redactorii din televizor ar citi direct din Biblie, ma avertizeaza sa nu carecumva sa merg zilele astea in Capitala. De ce, intreb eu nedumerit, din cauza bulversarii circulatiei? Sunt invatat de primarii Basescu si Videanu cu haosul. „E pericol de atentate. Sare vreunul dintre astia in aer si e pacat sa va omoare”. Cine sa sara in aer? Cum cine?, se mira omul de ignoranta mea. Astia mari – Bush, Putin, Gorbaciov. Gorbaciov nu vine, zic eu, el este mai mult istorie. „Ei, atunci asta are noroc, scapa”. Taranul meu a inteles Summitul NATO de la Bucuresti ca pe un razboi in Irak – poti sari in aer la orice pas. E un fel de Afganistan, Bagdad, Kosovo, adunate gramada, la un loc.
Summitul NATO a fost organizat la noi, imi spune un dascal de scoala, pentru magaoaia lui Ceausescu. Daca nu era Casa Poporului facuta de regretatul impuscat, a doua mare cladire din lume, nu se tineau lucrarile aliantei militare la noi. Gaseau ei alt loc mai fasonat, mai maturat, mai la cravata, prin alte parti. E, il corectez eu, o decizie cu bataie politica. NATO vine in casa noilor acceptati in Alianta. Baga in seama colegii din Est. Adica, mai mujicilor, gata, sunteti de-ai nostri !
Am auzit intr-o emisiune de televizor ca NATO ne-a ales ca „hotel de lux”. Atat si nimic mai mult. In aceeasi emisiune, un politician se intreba, cu indreptatire, cu ce agenda de probleme si idei mergem noi, care este cotizatia noastra de intelepciune la lucrari. Nici una. Suntem gazde si e de ajuns. Cam putin, zic eu. Gazda nu serveste doar dulceata casei oaspetilor, de obicei din cirese salbatice sau petale de trandafir, in sufrageria bine randuita. Le mai pune si intrebari, le mai creeaza probleme. Ar trebui sa se aleaga si ea cu ceva, nu?
Intre timp au inflorit magnoliile. Magnolia este un copac cu o viata florala scurta, expresiv primavara si cu totul de neluat in seama in restul anului. In Bucuresti sunt cei mai frumosi arbori de magnolie pe care i-am vazut. Ma intreb daca Bush sau Putin vor avea ragaz sau dispozitia sufleteasca sa observe frumusetea arborilor de magnolie in plina floare din Bucuresti.
LUCIAN AVRAMESCU
