La capatul Strazii Prahova din Azuga – la vreo suta de metri departare de fosta fabrica de sticla – intr-un palc de cateva case, isi duc viata 20 de familii. Este un colt de oras aproape uitat de administratia locala. Cei care traiesc aici n-au gaze, n-au canalizare, primesc apa cu taraita si sunt nevoiti sa treaca cu masinile pe un drum plin de hartoape. Noaptea, doar doi stalpi de iluminat se-aprind pe strada.
Carolina Vester locuieste aici de aproape 40 de ani, din 1971. E-atat de mult de cand femeia asteapta sa ii fie adusa conducta de gaze la poarta casei, incat nu mai stie ca institutiile din fruntea orasului au primit lustrul unor nume noi: „Suntem vreo 60 de suflete aici. Vara, eu gatesc la butelie, iarna – la o soba pe lemne. Drumul este dezastru, nu se poate intra nici cu caruta. Am fost uitati definitiv de Consiliul Popular. Suntem buni numai cand ne cheama la vot. Eu, la vot, nici n-o sa ma mai duc!”.
Pericol de incendiu
Mihai Horodincu este nascut si crescut pe Strada Prahovei. Impreuna cu familia lui, ocupa cateva odai de la etajul intai al unei case vechi de o suta de ani. De la fereastra sufrageriei, priveste in curtea unor vecini romi. Se uita cu ingrijorare cum, la romi in batatura, baracile si dughenele din lemn s-au inmultit foarte mult in ultima vreme. In caz ca unul dintre cei sase-sapte puradei care misuna zilnic prin curte, din greseala, ar pune foc anexelor nou-aparute, casa lui s-ar aprinde si ea. Iar el s-ar trezi, probabil, aliniat pe unul dintre paturile de campanie asezate in sala de sport a orasului – acolo unde Primaria i-a dus sa doarma pe sinistratii ultimului incendiu. „Daca iau foc maghernitele romilor, mai mult ca sigur ca ia foc si casa noastra”, calculeaza, spasit, Mihai Horodincu. Sotia sa gateste la o soba cu lemne. Iarna asta, au consumat „doua masini” de cherestea ca sa se incalzeasca.
„Nu stiu ce naiba periau”
„Apa ne e livrata printr-o conducta de marimea unui creion. Sus, unde intorc autobuzele – si unde are casa finul lui Dan Ioan Popescu – tevile au fost inlocuite prin Samtid. Aici, la noi, nu s-a putut”, spune Valentin Burcea. In urma cu aproape o jumatate de an, cetatenii de pe Strada Prahovei au facut un tabel nominal cu cei care voiau gaze si l-au depus la Primarie. Aducerea conductei de gaze pana in fata caselor lor n-ar presupune o cheltuiala prea mare: gazele sunt trase pana la fosta fabrica de sticla. „Nici pana astazi, Primaria nu ne-a raspuns oficial la adresa. Sa ne fi zis macar ca mai avem de asteptat. Cat mai trebuie sa asteptam. Nimic!”, explica Valentin Burcea lipsa de reactie a administratiei locale. „Acum cateva zile, stimatii nostri conducatori au trimis maturatul mecanizat pe strada noastra. Imi pare rau ca n-am avut aparatul foto la mine sa fac o poza. Dadeau cu peria pe un drum de pamant. Nu stiu ce naiba voiau sa perieze. Pe noi, inainte de alegeri?”, se intreaba Burcea.
Cetatenii spun ca, vara, strada lor devine unul dintre itinerariile animalelor care coboara din padure. Cu doar doi stalpi de iluminat si posibilitatea de-a da oricand nas in nas cu ursii sau cu zecile de caini ai vecinilor romi, pentru a-si face curaj, nu le ramane decat sa-si faca o cruce mare inainte de a iesi din casa.
„Asa cum se stie, toata atentia e concentrata pe ce se-ntampla sus, la partie. De celelalte locuri ale orasului nu vrea nimeni sa stie nimic”, spun cetatenii de pe Strada Prahovei.
Ionut STANESCU
