Lucian AVRAMESCU
Presedintele Traian Basescu a suferit recent un nou puseu de tensiune generat de netrebnica de presa in chiar momentul in care atinsese caldaramul patriei, dupa o scurta si istorica deplasare la Bruxelles. Criza s-a petrecut in chiar Salonul Oficial al aerogarii, in fata unei paduri de microfoane si in mijlocul gurilor de tun ale camerelor de luat vederi. Tragicomic e ca in meseria noastra, si cand suntem injurati, tot noi aratam lumii, din toate unghiurile, injuratura – larga, bombata, tepoasa, hada. Presedintele ne-a insultat in aeroport pe bucati si de-a valma, unul cate unul si la gramada. Noi am multiplicat insulta repetand-o in imagini de cincizeci de ori pe zi si sonor de alte cateva sute. Insulta o reiau si eu acum, iata, cu pixul.
Presedintele zice ca ziaristul, fiinta umblatoare pana mai ieri, a reaparut in varianta tonomat. Tonomatul e un fel de sicriu vertical, montat la usa pravaliilor, prevazut cu sucuri, sendvisuri sau merdenele. Bagi banul si tonomatul se executa rapid varsandu-ti in paharul de plastic zeama dulce, cafeaua calda, sau felia de tort. Seful statului aduce amanuntul ca ziaristul-tonomat, identificat in toate trusturile si chiar in presa platita de popor, functioneaza numai in moneda comuna europeana. Nemernicii de noi, presa ticalosita, in arta de a-l critica pe presedinte, dovedim obraznicia de a nu accepta moneda nationala, inca in functiune.
De ce, m-a intrebat o jurnalista ieri, in calitatea mea – inca valida – de vicepresedinte al Clubului Roman de Presa, loveste presedintele cu atata naduf in presa? Simplu, zic eu. Dupa ce si-a pus cu botul pe labe adversarii politici, dupa ce a inmormantat jumatatea taranista a partidelor istorice, si nici PNL nu se simte prea bine, dupa ce a pilit cu polizorul DNA limba ascutita a unor pesedisti, presedintele mai are de furca doar cu presa. Dincolo de marele corn al adulatorilor, presedintele are surpriza sa constate ca unii condeieri il dau caricatural prin cerneala. Cum, se mira el, astia nu au invatat sa ma iubeasca? Astia nu au constatat ca sunt omul providential al statului, ca sunt marinarul care, secondat de Elenele lui, ii va conduce spre zari luminoase si rauri cu miere si lapte? Cum, in imbecilitatea lor, nu ma vad statuar si ecvestru, cu nimb auriu pe chelie?
Domnul Basescu a facut, cred eu, o uriasa greseala. Nu pentru ca a coborat la nivelul baligii de vaca statura unei demnitati inalte a statului, ci pentru ca a reusit, dupa atatea frecusuri interne, dintre noi, sa recladeasca solidaritatea de breasla a jurnalistilor. Fireste, domnul Traian Ungureanu il va tamaia etern pe presedinte. Sugativele culturale, cu functii de trezorieri ai culturii, care isi traduc pe banii nostri propriile carti in toate limbile lumii, il vor mangaia cu manseta camasii pe bombeu in continuare. Dar sutul in dos administrat de presedinte presei, de pe aeroport, a durut. Apararea fetitei sale de opt sau zece ani, Elena Basescu, e o gogoasa. Fetita se vrea in Parlament si probabil va ajunge, impinsa si de taticu. Ca n-a avut vreme sa citeasca pana spre 30 de ani nici o carte, nu il supara pe babac. Nici el nu s-a omorat cu lecturile pe vapor. Ca fata e goala pe dinauntru ca o cutie de smac terminata, nu conteaza. Conteaza ca presa, imbecila, a preluat prostiile jenante ale Beizadelei si le-a mai aratat o data lumii.
Ziarist-tonomat? Da. I-as dori milionarului in euro Traian Basescu sa traiasca din cat castiga un jurnalist, asudand o viata pe penita.
