Sute de copii sunt victime ale greselilor celor care i-au adus pe lume
• 580 de anchete sociale pentru procesele de divort
Indiferent de durata casniciei, in viata de cuplu apar, uneori, si obstacole ce nu pot fi invinse, altfel, decat la tribunal. Cerut de una dintre parti sau, asa cum se intampla destul de frecvent in ultima perioada, reprezentand optiunea stabilita de comun acord, divortul se pronunta intr-un timp influentat, de regula, de factori precum partajul sau incapatanarea celeilalte parti de a mentine cu orice pret casnicia. Prezenta copiilor minori in familia aflata pe cale de destramare nu reprezinta un impediment pentru desfacerea casatoriei. In conditiile in care, rece si seaca, legea prevede clar doar trei solutii pentru incredintarea minorilor: a) pana la varsta de 10 ani, copilul minor este incredintat mamei sau tatalui; b) dupa aceasta varsta, copilul este audiat in instanta pentru a fi intrebat cu care dintre parinti doreste sa ramana dupa pronuntarea divortului; c) in cazuri exceptionale, copilul poate fi incredintat unor rude sau altor persoane.
Pentru a decide cu privire la incredintarea minorilor, instanta de judecata este obligata sa-i asculte pe parinti si sa solicite un referat din partea compartimentului Autoritate Tutelara din cadrul fiecarei primarii. In Prahova, anul trecut au fost efectuate 580 de anchete sociale necesare in procesele de divort. Fiecare caz in parte are specificul lui, incarcatura emotionala sau partea prozaica, in care, de regula, parintii se cearta ca la usa cortului in fata reprezentantilor Autoritatii Tutelare. In ciuda rutinei dobandite inevitabil, problema incredintarii spre crestere si educare a minorilor unuia dintre parinti reprezinta, probabil, cel mai dificil aspect al unui divort. Asa cum practica a dovedit-o, micutii pot fi incredintati si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, care nu este neaparat si un parinte rau. Chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor, instanta judecatoreasca este obligata sa se pronunte, prin hotararea de divort, si asupra incredintarii minorilor, pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul copiilor. Criteriul dupa care se ghideaza instanta este interesul minorilor, urmarindu-se factori precum varsta copilului, sexul acestuia, starea sanatatii, posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, comportamentul acestora inainte de desfacerea casatoriei, dar si legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie. Potrivit referentului I.A., din cadrul compartimentului Autoritatii Tutelare, „in cazurile de divort in care exista si copii minori, ancheta sociala este inevitabila. Dupa primirea solicitarii din partea instantei este necesara deplasarea la domiciliul cuplului aflat in divort, pentru a se sta de vorba cu partile implicate si pentru a se constata conditiile in care au trait minorii pana la decizia de separare a parintilor”. Din motive legate de locul de munca sau, pur si simplu, pentru ca doreste sa evite confruntarea cu reprezentantii autoritatii tutelare, de cele mai multe ori cuplul nu este gasit la domiciliu. In aceste cazuri, informatii referitoare la cei care au decis sa divorteze sunt obtinute de la vecini. Exista numeroase cazuri cand, gasiti la domiciliu, parintii nu ezita sa-si aduca acuze reciproce, sa puna pe tapet, fara jena, toate motivele care au dus la situatia de fapt si sa se certe in fata reprezentantilor legii. La fel se intampla si cand, nefiind gasite acasa, partile dau curs invitatiei de a se prezenta la Autoritatea Tutelara. Si acolo, certurile se incing de la cea mai mica scanteie si implica inclusiv amenintari la adresa referentilor. La antipod se afla separatiile prin divorturi stabilite de comun acord, cand partile au un comportament civilizat. Cu toate acestea, in asemenea situatii, doar copiii sunt cei care sufera, desi parintii se despart asa cum au convietuit: in liniste, dar fara sentimente.
Catalina STROE
