Un gest generos pentru sportivii romani
Miercuri seara, in Sala Regina Maria a hotelului Hilton din Bucuresti, s-a petrecut o festivitate, pentru mine cel putin, neobisnuita. O mare companie romanesca, avand titlul de sponsor, si-a anuntat premiile pe care le va oferi sportivilor romani victoriosi la Olimpiada ce va fi gazduita in China, la Beijing, in luna august a acestui an. Mai exact, fiecare sportiv dobanditor al unei medalii olimpice va fi recompensat cu sume consistente de generoasa firma romaneasca. Parcurg lista sporturilor si sumele inscrise in dreptul lor. Atletism, gimnastica, tir, caiac-canoe, handbal si asa mai departe. Sumele inscrise sunt, cele mai multe, de 10.000 euro, dar sunt si premii, mai ales pentru sporturile cu mai multi participanti, de 45.000 euro sau 70.000 euro. Intr-o lume dominata de balamuc politic, de invrajbiri peste invrajbiri, mai are cineva timp pentru astfel de gesturi? A murit demult mecenatul literar. Lumea e dominata de egoism. Scriitorii, uitati prin mansarde, mor unii dintre ei in anonimat, vaduviti de cititori, de admiratori, neglijati de uniunea de breasla. Sportivii (cu exceptia fotbalistilor, care sunt nu numai fluierati, ci si recompensati cu iubirea publicului) traiesc si ei drame greu de descris. Viata lor, consacrata exclusiv sportului pe care l-au ales si visului performantei, se consuma intr-o truda necontenita. Cand urca pe podium traiesc o emotie unica. In urma ei raman o medalie si o diploma. Ii reintalnesti, pe acesti sportivi, dupa ce clipa de triumf s-a preschimbat in cenusa, consumandu-si flacara si maretia, aproape anonimi pe strazi, prost imbracati, zgribuliti prin piete sau pilotand o Dacie de acum 20 de ani. Iata de ce m-a surprins placut si chiar m-a socat gestul grupului de firme NIRO, unul dintre marii investitori romani din Romania. Aveam sa inteleg ca inca tanarul patron Nicolae Dumitru nu este la primul gest de acest fel. Din cuvintele de salut rostite din partea firmei de directorul de imagine Ion Badea, de comentatorul sportiv Octavian Vintila, dar si de Nadia Comaneci, in dubla calitate, de reprezentant al sponsorului, dar si al sportivilor, ca el insusi a practicat candva un sport, iar iubirea pentru sportivi e durabila, nu un moft de o secunda.
Nu sunt comentator sportiv, dar nu mi-a fost greu sa recunosc, in noianul de gazetari prezenti la festivitate, numeroase vedete ale sportului. Sportivi, dar si antrenori. Relaxat – Octavian Belu, situat de curand in varful piramidei antrenorilor lumii. Modesta, ca intotdeauna, Gabi Szabo. Pierdute in multime, Laura Badea, Elisabeta Lipa. In fata microfonului unui post de radio, micul mare, Marian Dragulescu. Undeva, in hol, comentatorii unui post de televiziune turuie verzi si uscate, intervin politicieni din diverse tabere, se inteapa, se impung, se injura. Unul care e la putere spune ca nu e la putere, iar altul care pretinde ca este in opozitie este atentionat ca are in maini toate fraiele politice si economice. Ma intorc spre sportivii carora NIRO le ofera echivalentul in bani al medaliilor la care viseaza. Ma simt mai bine intre ei. Intram, am intrat, intr-un an electoral tulbure. Gesturi asemanatoare celui consumat in Sala Regina Maria vor fi tot mai putine. Iar daca vor fi, cine va avea timp sa le masoare caratele de noblete?
LUCIAN AVRAMESCU
